Background

  Ma uitam pe cer si ma intrebam oare de ce este atata liniste. Raspunsul parca imi fugea prin minte si doar  nu puteam sa pun mana pe el. Cand, in toata linistea aceia vad in departare cum vin niste nori negri, incarcati si pregatiti de ploaie. Atunci uitandu-ma pe geamul din balconul meu, mi-am amintit raspunul. Se zice ca inainte de orice furtuna este liniste si pace. Si cine sunt eu sa contrazic pe cei care zic lucrul acesta?
  Nu te-ai intrebat niciodata de ce ai atat timp liber si de ce parca mereu te plictisesti orice ai face? Nu te-ai intrebat de ce atata pace si liniste in jurul tau? Inainte de orice ploaie, parca este o mica agitatie in aer. Insectele isi cauta repede adapost si toate fug ca sa nu le prinda ploaia. Pasarile parca dispar si nu mai auzi nici macar o musca zburand. Apoi dintr-o data se face putin mai rece si cand deja ai zis ca iti este frig pe nas te picura ca semn ca vine ploaia. Si din toata linistea aceia se lasa o ploaie grea si dintr-o data se intuneca. Te prinde parca asa o melancolie si esti cuprins de tot felul de sentimente. Cauti o patura calda, o cana cu ceai fierbinte, o carte buna si un pat moale. Cauti adapost pana trece furtuna si esti linistit pentru ca stii ca trece si oricum ai fost pregatit pentru ea.
  Si acum daca stai linistit in pace si nu auzi nimic in jurul tau dar vezi in departare cum se apropie furtuna, nu crezi ca este timpul cand trebuie sa te pregatesti?
  Mereu ma intrebam de ce am atata timp liber, de ce sunt asa de plictisit si de ce nu sunt satisfacut orice as incerca sa fac. Din cand in cand o mai auzeam pe mama "de rugat te-ai rugat?" si ma gandeam ca este doar ceva ce trebuie sa zica din datoria ei de mama. Niciodata nu mi-a trecut prin cap ca aceia liniste si pace pe care o aveam si o am, sa fie momentul si linistea care este inaintea furtunii. Eu credeam mereu ca eu fiind crestin trebuie sa ma rog pentru probleme si necazuri atunci cand le am, nu sa ma pregatesc pentru ele si sa ma rog din timp. Doar astazi am realizat ca daca vreau in timpul problemelor mele sa pot sa imi caut o patura calda, un ceai fierbinte si un pat moale si sa stau linistit sa treaca furtuna, trebuie sa fiu pregatit de inainte.
  Acum intrebarea "te-ai rugat?" nu ma mai face sa dau din mana ca si cum "bine bine, am altceva de facut"...
  Acum intrebarea parca ma trezeste de dimineata si ma face sa ma rog chiar daca nici nu vad furtuna in departare. Ma rog ca si cum ea ar fi deja aici, ca si cum ma doare si vreau scapare. Nu pentru ca sunt in durere, nu pentru ca ma ploua si nu am umbrela si nici pentru ca ceva imi lipseste. Dar o fac pentru ca atunci cand furtuna vine, nu vreau sa am o simpla umbrela sau doar un medicament pentru alinarea dureri. Vreau sa am peste cap un acoperis care sa fie atat de puternic incat sa nici nu aud picuri de ploaie, iar durerea sa nici nu o simt atunci cand ea ar trebui sa vina.
  Daca ai citit si tu aceste cuvinte si iti merge bine, pleaca genunchiul si roaga-te ca atunci cand vine greul sa poti trece prin el cu bine. 




TRECÚT1 s. n. 1. Timpul care s-a scurs (până în prezent); întâmplările, faptele, starea de lucruri din acest timp.

  Viitorul este o multime de evenimente si intamplari necunoscute. Este pasul pe care il facem grabit in prezentul real. Dar prezentul si viitorul se datoreaza doar trecutului. Una fara alta nu ar exista.
Astazi am realizat ca fiecare pas si fiecare intamplare din trecutul meu a ajuns sa ma defineasca astazi.

  Am scris definitia a trecutului mai sus ca sa intelegem mai bine despre ce anume vorbim.
Timpul acela care s-a scurs si evenimentele care te ating, te schimba si te formeaza. Te aduc la omul care esti in prezenta si te ajuta sa mergi spre viitor. Trecutul este aceea parte a prezentului, daca pot sa zic asa, care se reflecta in viitor. Imi aduc aminte ca si ieri cand eram copil si bateam mingea cu colegii in curtea scolii. Dar imi aduc aminte si de acele momente care te schimba. Evenimente care te ajuta sa te maturizezi si sa cresti. Parca era ieri cand ma botezam. Si totusi timpul trece asa de repede, iar realizarile noastre sunt asa mici.
  Ieri a fost una din acele zile cand bateria la telefon nu imi ajungea cateva ore. Cand pe Facebook aveam cateva sute de notificari, telefonul suna cand pentru un mesaj cand pentru un apel, iar Whatsapp-ul nu se lasa nici el batut. Ieri a fost ziua cand toata lumea si-a adus aminte de mine si cand toti imi stiau numarul de telefon. Ieri a fost ziua mea. Sunt 24 de ani din 18 mai 1992 si fiecare an are povestea lui speciala.


  Si acum inapoi la subiectul meu. Daca trecutul, prezentul si viitorul sunt legate pentru vesnicie, atunci fiecare decizie luata este o caramida pusa in casa care ne reprezinta pe noi. Si atunci stau si ma gandesc, cum ar trebui sa arate o casa care ma defineste pe mine. Imi fac asa o imagine in cap si ma intreb daca mi-ar place privelistea. Parca ma uit si vad acolo am una mai mare, acolo este una de aur, aici am o bucata de lemn si mai jos este ceva bula parca de aer. Iar toate astea fac doar un zid. Ma intreb oare cum este restul casei si cum v-a arata pe cand este gata. Si daca totusi aspectul ei nu este unul frumos, atunci cum este structura casei care ma reprezinta?
  In momente grele ai luat decizii care au fost stalpi de sustinere pentru viata ta. Iar la bine poate i-ai daramat. Daca trecutul tau iti vorbeste astazi, oare ce ti-ar zice? Daca as vedea viitorul, oare care mi-ar fi prezentul?
Si totusi eu vad viitorul. Ma vad langa El, intr-o imparatie vesnica pe strazi de aur si cantand vesnic.     Daca ma vad acolo care este prezentul meu? Pentru ca trecutul mi-l cunosc si acela nu ma duce in viitorul meu. Eu vreau sa pun mana pe prezent si daca dupa 24 de ani plini de evenimente, intamplari si momente inca nu sunt stapan pe prezentul meu, atunci acum vreau sa fiu. Mai fac un pas si mai creez o caramida pentru casa din mine.

  Nu vrei si tu sa iti faci o idee? Nu vrei si tu sa te vezi cantand pe strazi de aur?
  Nu vrei sa iti pui mana pe viitor luand decizie sa iti schimbi prezentul?
  Nu vrei sa te uiti in trecut si sa iti para rau?

  Astazi sunt aproximativ 2 ani de cand am fost ultimdata la spital. Imi aduc inca aminte aceia zi de miercuri dimineata cand parca nu stiam ce se intampla cu mine. Astazi este joi si chiar daca am fost la urgenta din nou, am aflat ca defapt am apenticita cronica. Sincer sa fiu nu stiam ca exista asa boala. Totdeauna cand auzeam de apenticita stiam ca inseamna automat operatie. La mine s-au uitat si mi-au zis ca sunt bine doar ca se inflameaza apenticita odata la atat si mi se face asa rau.
  In aceia miercuri nu a fost "vizita" mea la spital din acelasi motiv, dar imi aduc aminte ca am mai avut aceleasi simptome si pe atunci nu mi s-a gasit nimic.
  Si cu toate astea pot sa multumesc lui Dumnezeu ca m-a tinut pe picioare astazi si mi-am tinut cumpatul. In toata durerea mea si in aceia stare de lesin El m-a tinut pe picioarele mele si mi-a dat inca viata. Nu merit asa mare har din partea Lui. Nu am facut nimic sa am asa un privilegiu, dar totusi din dragostea Lui si-a intins mana si m-a ridicat. 

  De dimineata stiu ca ma gandeam asa "Tine privirea ridicata spre El si chiar si atunci cand esti in dureri, El te ajuta!". Aveam asa un indemn sa fiu tare si sa nu ma las coplesit de imprejurari. Pe drum chiar mergand la lucru, avand in vedere ca ma trezisem tarziu ma gandeam doar ca ajung la timp. Nu pot sa va explic ca m-am trezit la 4.30 si la 5.01 am fost la lucru. Iar cu o ora mai tarziu plecam cu ambulanta
  Dupa ce toate astea au trecut si pe la 10.00 mi-au zis ca pot pleca acasa, sora mea a inceput sa fac glume si sa imi zica tot zambind, ca eu odata la 2-3 merg si fac o vizita la spital de urgenta. Radea zicand ca mi-am facut un fel de "Friends card" la ei si ca le duc dorul odata la atat. Sincer sa fiu nu imi plac deloc spitalele. Prefer sa indur durerea si sa nu merg la spital. Iar azi dimineata cand am ajusn acolo aveam asa o stare de ciudata ca imi venea sa plang cu toate ce se intamplau in jurul meu. Dar Domnul meu a purtat de grija si in acele momente si m-a tinut tare.
  
  Prin toate astea vreau sa va zic voua tuturor sa nu va lasati complesiti de imprejurarile care va cuprind. Nu va lasati dusi de durere si de probleme in locuri unde nu ati vrea sa ajungeti niciodata. Incredeti-va in Domnul si chiar si atunci cand problemele voastre credeti ca sunt peste puterile voastre va indemn sa va amintit ca El nu ne da un jug pe care sa nu il putem duce. Astea toate fiind spuse va doresc o zi binecuvantata si sper ca atunci cand probleme va ajung sa va aduceti aminte ca EL va iubeste atat de mult incat a dat pentru voi ce a fost mai scump in ochii Lui. Nu va pierdeti increderea in El, dar zi cu zi intariti-va mai mult in EL.


PS: Incidentul de acum 2 ani.
Vei fi bine. (click)

  Pasind pe drumul vietii mele am cautat mereu sa fiu mai intelept. In rugaciunile mele totdeauna ma rugam sa am cel putin 1% din intelepciunea lui Solomon si niciuna din bogatiile lui. Am vrut mereu sa pot judeca mai mult cu capul si sa inteleg mersul lucrurilor.
  Imi amintesc cum mergeam la scoala si ma strofocam sa invat. Cum imi bateam capul si cautam intelepciunea in lucrurile firesti. Atunci la scurta vreme am gasit versetul in Biblie care zicea sa cautam mai intai intelepciunea duhovniceasca si sa nu agonisim in cele trecatoare. Asa ca a inceput un maraton in viata mea ca sa implinesc voia Domnului in toate.
  Parerea despre intelepciune fiind copil imi amintesc ca insemna sa cresti mare, sa ai o varsta si sa fi cu peri albi in cap. Mai vedeam intelepciunea ca si ceva care se dobandeste prin ascultare, apoi am vazut-o ca si ceva care se primeste in dar. Dar niciodata nu am avut senzatia ca eu chiar am primit intelepciunea pe care o cautam din partea Domnului. Multa vreme ma rugam si ziceam ca nu vad unde este intelepciunea despre care scrie in Biblie sa o cerem ca o vom primi. 

  De ceva timp incoace a intrat in viata mea o persoana care imi dovedeste pe zi ce trece cat de orb am fost. Imi arata cand intr-un fel cand in altul cat de gresit am fost fata de Dumnezeu crezand ca El nu vrea sa ma binecuvinteze cu intelepciune. Am fost mintit de insumi mintea mea crezand ca varsta unui om ii da intelepciunea si ca peri albi dovedesc acest lucru. Persoana aceasta mi-a aratat ce inseamna cu adevarat sa nu fi intelept si m-a facut sa ma simt deosebit.
  Am inteles in cele din urma multe din versetele scrise in Eclesiastul si mare parte din cele care nu le intelegeam din Proverbe. Dumnezeu a lucrat cum El a vazut mai bine si mi-a aratat ce inseamna cu adevarat sa nu cauti intelepciunea si sa crezi ca tu ca si om esti mai intelept decat toti.
  Daca vorba aceea zice ca inveti din trecutul tau, astazi cred ca am invatat din prezentul altuia.

  Peri albi, varsta, experienta de viata si totusi intelepciunea nu sta in toate astea. Intelepciunea ti-o da Dumnezeu. Atunci cand ai sa o cauti cu adevarat vei primi intelepciunea de care ai nevoie si nu aceea care o vrei tu. Dumnezeu are grija sa iti puna prioritati in viata daca si tu esti arzator in ce priveste imparatia Lui. Intelepciunea nu se castiga cu nimic pe lumea asta. Nu o dobandesti citind carti sau lovind in pietre mergand pe drumul tau. Nu o vei stapani daca crezi ca ii stapanesti pe alti. Nu o vei avea crezand ca esti atotstiutorul. 

  Daca zic ca Dumnezeu mi-a dat intelepciune nu o zic ca si lauda in dreptul meu. Il laud pe El ca a mai gasit o cale sa imi arate cat de gresit am fost ca si om crezand ca nu ma binecuvinteaza cu intelepciune. Astazi multumesc Celui care m-a binecuvantat cu atata intelepciune incat am inteles anumite aspecte ale vietii. Mi-a dat intelepciunea sa inteleg voia Sa si sa imi fac un viitor in care El sa fie prioritatea mea de o viata. M-a binecuvantat cu o minte sanatoasa in care sa poata El sa imi vorbeasca si eu sa ii aud glasul. 

Tata multumire Tie ca tu lucrezi asa cum Tu vezi ca este nevoie.


  Cu niste prieteni dragi la o poveste si o gustare am fost iesiti ieri seara, cand un barbat s-a apropiat de una din fetele prezenta in grupul nostru si a intrebat-o ceva. De la masa unde stateam am vazut cum ea a gesticulat ceva si el parea uimit. Ea venind inapoi la masa ne-a explicat ce il framanta pe om. El intrebase daca a fost ceva eveniment in apropiere, un party sau daca am fost undeva anume de suntem toti imbracati asa elegant.
  Ca sa va dau o imagine din ceea ce se intampla va descriu locul unde ne aflam si cam ce se intampla acolo. Pe langa grupul nostru de 10 persoane, care iesisem de la biserica si am decis sa mergem undeva sa impartim cateva momente, mai erau si alti tineri de la biserica. Ne adunasem toti la mall si o multime buna dintre noi ocupasem restaurantul Burgerista. Aproximativ jumatate restaurantul era ocupat de tineri iesiti de la biserica. Cu zambete pe fata, chef de viata si imbracati eleganti. Si atunci se naste intrebarea.  



"Cine sunteti? De unde veniti?"
"Sunteti frumosi, eleganti si plin de viata." 

  Fata i-a explicat omului ca suntem iesiti de la biserica si am venit putin in oras. El se uimeste si intreaba unde este asa o biserica de mare? Va imaginati acum cati eram in restaurant si el intreaba de o biserica mare. Un restaurant destul de mic as putea zice. Nu cred ca eram nici 30 de tineri de la biserica si el ramane uimit si intreaba unde este o biserica asa mare. Am ramas uimit sincer sa va spun. Modalitatea in care gandeste lumea din ziua de astazi. 


  Acum cateva luni am avut un caz asemanator la munca. Eu obisnuiesc sa vorbesc mult despre mine celor din jurul meu. Imi place sa stie lumea cine sunt si cam la ce sa se astepte cand sunt in jurul meu. Intr-o discutie cu un coleg dupa ce i-am zis ca am decis sa ma casatoresc el si-a exprimat surprinderea cand i-am zis ca ne cunoastem abia din august si in iulie v-a avea loc nunta. Un baiat de aceiasi varsta cu mine a ras, a dat din cap si a zis ca nu sunt normal. In mintea lui a inceput sa se nasca intrebari. Si atunci a inceput sa ma bombardeze. Raspunsurile mele simple pentru el au fost un izvor de confuzie
  M-a intrebat de ce as face asa ceva, daca totusi nu ar functiona casnicia din motiv ca nu ne cunoastem destul, de unde stiu ca ea este sa fie si alte intrebari de acest fel. In fericirea mea i-am explicat ca eu cred intr-un Dumnezeu care ne aduce pe drumul nostru si ne leaga intr-odragoste de Dumnezeu. I-am explicat ca eu cred intr-un Dumnezeu care nu da gresi niciodata si atunci parca s-a speriat. A inceput sa imi puna intrebari intime despre relatia mea cu viitoarea mea sotie si cand i-am raspunsul la ele, a parut si mai pierdut. Avand in vedere ca lucram mai multi impreuna in acelasi timp, el s-a intors si le-a povestit tuturor ce eu ii spusesem. Uimiti toti mi-au aruncat o privire si in surprinderea lor au vazut un om simplu. 

  Si acum stau si ma gandesc cat de mica este lumea, cat de mare este El si cat de indiferent este omul. Toti au sansa sa auda odata in viata lor despre El si totusi il resping crezand ca este ceva inexistent. Raman uimiti cand vad un grup mic de oameni care inca merg la biserica si sunt surprinsi cand aud ca exista oameni care inca sunt dispusi sa respecte acel lucru numit moralitate
  Daca pentru mine este simplu ca buna ziua existenta Lui, atunci pentru ei este la fel de simplu inexistenta Lui. 
  Si acum revin la seara trecuta unde un om a vazut ceva deosebit intr-un grup mic de oameni. Asa mi-as dori sa vada lumea in noi toti atunci cand se uita la noi. Daca il resping pe El, atunci sa stie prin noi ca exista El si ca credinta noastra nu este zadarnica. Sa aratam lumii ca El ne face frumosi si ne da viata. El ne ridica povara si ne elibereaza de tot ce ne tine legati. Sa vada lumea ca El este raspunsul tuturor lucrurilor. 

  "Spune-mi ceva si lasa-ma sa iti aud glasul. Nu te inchide in tine. Nu tacea si nu te departa de mine. Striga dupa mine si iti voi asculta durerea. Nu fugi de mine, crezi ca vei gasi mai bine in alta parte? Eu te-am ajutat totdeauna, de ce ai vrea acum sa te descurci singur? Supararea ta eu ti-o pot lua. Ingrijorarea ta este doar o piatra mica care o pot ridica. Haide ca poti lupta. Esti un invingator si poti merge inainte. Nu te voi lasa singur. Sunt alaturi de tine asa cum am fost mereu. Am rabdare cu tine si te iubesc fara sa-ti cer nimic inapoi decat aceiasi dragoste care o am eu pentru tine. Nu renunta asa usor pentru ca eu sunt aici sa te ajut. Ridica-te dragul meu pentru ca nu esti doar daramaturi in calea vantului. Nu plange in zadar. Nu epuiza acum. Haide ca este doar inceputul. Eu Cel care a venit dupa tine pana in bezna pustie, sunt si acum de partea ta. Nu te-am parasit si Eu voi si mereu aici pentru tine. Spune-mi ceva si lasa-ma sa te ajut. Vin-o inaintea Mea cu rugaciunea ta. Lacrimele care le versi acum din durerea ta, adu-le inaintea Mea, nu le risipi in supararea ta."

  Asa parca Il auzeam pe El, atunci cand totul ma durea. Eram suparat si doborat la pamant. Mergeam in coate si ma tarsiam de durere. Eram trist si imi era chiar mila de mine. Eram la inceput si nu intelegeam si chiar daca o faceam nu vroiam. El ma chema sa ma alatur slavei Sale si eu refuzam ca un nebun. Nu intelegeam ce era bine pentru mine si ma departam de El. In prostia mea ma inchideam in mine crezand ca nu voi mai scapa niciodata. El m-a ridicat odata si totusi o putea face si acum. Dar ma lasam zdrobit de gandurile mele. Imi stergeam ochii rosi si le ziceam ca vor veni vremuri mai bune. Minteam ca sa pot sa zambesc din nou, pentru ca adanc in mine nu credeam cuvintele care le rosteam. Dar uite  ca intervine El din nou si imi zice in soapta.

  "Am lasat pe cineva sa te poarte in rugaciune, pentru ca te-am vazut slabit si fara putere. Alaturi de tine am trimis pe cei mai destoinici ingeri ai Mei. Ei iti vor purta de grija si atunci cand vei avea nevoie de ajutor trebuie doar sa imi zici pe nume. Eu sunt Cel ce sunt si nu am pierdut din mainile Mele un suflet care ma doreste din toata inima. Ingrijorarile tale sunt acum inaintea Mea. Haide fiule sa iti arat cat de slab esti si cu cata grija se roaga femeia aceasta pentru tine. Haide sa iti arat cu cata dragoste un alt om te aduce inaintea Mea. O vezi cum iti ingrijeste parul? O vezi cu cata atentie se atinge de tine? Vezi cum rugaciunile ei se infasoara in jurul tau? Vezi cum cu cata dragoste si cata caldura vine inaintea Mea pentru tine? Acum pune-te si te roaga pentru ea la randul tau. Vin-o inaintea Mea si sprijineste sufletul acesta la randul tau. Pentru tine am ales doi ingeri si ea, ce are ea? Uita-te atent la Mine si asculta ce iti zic. Ti-am pus intaritura la radacina, te-am adapat si acum iti las protectie. Ridica-te si lupta pentru Mine. Nu descuraja si nu te abate de la Mine. Te chem in durerea ta sa iti amintesti de mine. Fiule eu te iubesc si te vreau cu mine."

  Cum am putut sa ma indoiesc eu de Tine? Cum am putut sa ma las dus de dureri? Fereste-ma acum de mine. Nu ma lasa sa imi fac rau de unul singur. Nu ma lasa sa fug de tine doar pentru ca m-a cuprins frica. Apropie-ma de tine si da-mi puteri. Sa misc munti si sa ii fac sa tremure in fata mea. Nu sa tremur eu inaintea lor. Eu am un Dumnezeu! 
  Eu am un Dumnezeu care pentru mine Si-a dat Fiul si pentru mine a curs sange Sfant pe lemnul din Golgota. Eu am un Dumnezeu in a carui prezenta intru si ma inchin. Eu am un Dumnezeu a carui nume se aude in soapta chiar si in adancul marii. El a carui umbra este lumina vietii vesnice, ma iubeste si ma ajuta chiar daca i-am gresit. Ma iarta si imi pune balsam pe rana adanca. Ma vindeca atunci cand boala ma ataca si imi trateaza sensibil si cu dragoste trupul. Se atinge de mine El, pentru ca eu am un Dumnezeu. 



  Eu cunosc o fata care da culoare vietii mele. Cu fiecare zambet al ei gasesc o culoare noua in viata mea, de care nici nu stiam ca exista. Ea este ca un labirint in care m-am pierdut zambind si a carui pereti se schimba mereu. In visele ei m-am gasit fiind soldat, gata sa lupte pentru ea. In fanteziile ei sunt cavalerul care a invis monstrii din lumea ei. In realitate am fost doar cel care era gelos de ploaia care era mai aproape de ea. Si imi doream atat de mult sa iti ofer tot ce este mai bun in lumea aceasta. In visele tale vroiam sa fiu generalul care duce toate luptele pentru tine. In fantezi sa-ti fiu printul care a cucerit lumea ca sa iti fie tie supusa.  Dar in realitate sunt doar un fiu crescut de Tatal sa iti fiu barbatul de care ai nevoie. 
  Albastru si linistit. Era cald afara si din singuratatea mea se facea o forma pe cerul linistit. Norii se adunau frumos si pictau pe cer o fata. Iti vedeam chipul si ma linisteam incet. Ridicasem mana si incercam sa schimb imaginea norilor de pe cer. Suflam si cu degetul ziceam "haide fa-l mai clar". Dar parca imi faceau in ciuda. Nu au vrut sa imi arete chipul tau pana nu am acceptat acel albastru si pana nu am linistit furtuna din inima mea. Acum ca se facea liniste, chipul tau incepuse sa se vada.
  Rosu si inflacarat. Caldura de afara si razele care erau pe cer mi-au atins inima. Acum te vedeam clar si stiam cu adevart cine esti. Stiam ca tu esti femeia care trebuie sa imi dea fericirea de care aveam nevoie. M-ai salutat si mi-ai facut cu mana usor. Am fost rosu tot si inima mea acum dadea culoare intregului meu trup. Linistea acelui albastru senin devenea acum un rosu inflacarat din cauza dragostei mele pentru tine.
  Galben si nelinistit. Acum ca linistea si pacea le aveam, dragostea si iubirea nu imi lipseau, eram gelos. Pe cei care iti sunt aproape si se bucura de tine. Pe cei care te vad dimineata si isi impart momentele cu tine. Eram gelos pe soarele care te saluta inaintea mea. Pe pasari care iti cantau fara sa apuc macar sa zic ceva. Eram gelos ca esti departe si dragostea mea pentru tine nu se putea manifesta. Vroiam si eu sa pot sa te am mereu aproape si ma nelinisteam ca esti chiar acolo.
  Dar acum stiind ca totul se apropie la curcubeul vietii mele si ca culoarile descoperite devin momente din viata  mea colorata, ma bucur si sunt fericit. Implinirea mea nu este atat de departe. Imi sta la usa si asteapta. Inca putin si bate, iar eu sunt pe cealalta parte asteptand sa deschid usa si sa imi sari in brate. Mi-am cunoscut labirintul si i-am descifrat pereti. Incerc sa ii implinesc visele si fanteziile sa le fac realitate. Culorile daruite de ea vor fi curcubeul familiei nosatre. Este ea, culoarea vietii mele si eu sunt barbatul crescut de El pentru ea. 


Astazi va fac cunostinta cu familia mea. Bun venit la inca o zi de miercuri frumosa in care pozele vorbesc singure. Evenimentul WW este gazduit pe blogul lui Calin. Happy WW everyone.
Sursa imaginilor sunt de pe contul meu de instagram. 

 Sora mea cea mai mica.

Mama 

 Logodnica mea.

Sora mea cea mai mica.

Sora mai mica decat mine cu un an.

Si bineinteles, tata!

  Zilele trecute am avut o dilema. Incepea totul cu o sticla verde, un gust ciudat si un zambet. Mi se parea ca ceva nu este la locul lui si total deplasat. Nu intelegeam cum este asa ceva posibil si incercam sa imi explic ce inseamna aceasta sticla. Avea un nume de un animal salbatic si o culoare care inseamna doar speranta. Nu inteleg cum totusi omul alege sa puna mana pe aceasta sticla. Asa ca va prezint si vou dilema mea si anume, berea fara alcool.
 Am incercat sa imi dau o explicatie la cum a ajuns un om sa fabrice asa ceva. Am zis ca pentru un om care iese cu prietenii la baut si totusi el conduce, pentru un copil care vrea sa se simta smecher intre prieteni, pentru ca sa existe si altfel de "suc". Dar astazi am mai gasit inca un motiv. Ca sa poata un copil a lui Dumnezeu sa fie amagit. Da ati citit foarte bine. Am incercat sa imi zic ca totusi nu exista asa ceva. Ca un copil a lui Dumnezeu nu ar vrea sa bea bere. Fie ea cu sau fara alcool nu cred ca ar trebuit sa te amagesti chiar asa.
 Ca sa va explic punctul meu de vedere va voi da si alte exemple. Pentru mine categoria aceasta de amagire este mare si eu personal as vrea sa ma lipsesc de astfel de lucruri. Berea fara alcool pentru unii este un suc simplu ca oricare altul. Ei zic ca este mare diferenta pentru ca nu este alcool in ea si eu le vad acelasi lucru. De ce sa fie diferit faptul ca atunci cand una iti curge incet pe gat te incalzeste iar alta te lasa rece? Ca sa iti dau sa intelegi uite-mi exemplu. Sa bei bere fara alcool este ca si cum ai merge la un bordel doar ca sa iti speli privirea. Este ca si cum ai conduce pe niste prieteni la o spargere de banca si dupa i-ai duce acasa. As putea spune ca este ca si cum te-ai lipsi de haine in fata logodnicei tale inainte de nunta. Sau pur si simplu ca si cum ai sta pe gura prapastiei ca sa simti adrenalina. 



 Nu te amagi si nu iti risca viata pe o gura de prapastie la care nu ii cunosti sfarsitul. Nu pune piciorul in aer crezand ca esti viteaz si ca poti sa te sprizinesti doar pe un picior. Ce te face sa crezi ca astazi bei bere fara alcool si maine nu vei bea cu alcool? Imi permit sa iti spun ca esti slab, pentru ca stiu din ce sunt fac eu ca si om si mai mult de atat sunt 100% ca in tine nu a fost pus alt material mai puternic. Vrei sa iti incerci limitele? Vrei sa vezi cat de tare esti? Ia in mana niste nisip si sufla-l in aer. Spune-mi acum unde este nisipul respectiv si ce s-a ales din el.
 Ai fost facut din simpla tarana si insuflat cu viata de El. De ce trebuie tu ca si om sa ridici o sticla, sa iti speli privirea, sa conduci ba chiar sa stai pe buzele monstrului care este gata sa te inghita? Deci te indemn viteazule, nu te juca cu focul caci esti uscat si vei arde.

PS: Daca tu crezi ca eu gresesc in parerea ta astept sa iti ascult parerea intr-un comentariu mai jos.

Poza facuta in momentul care am decis sa imi schimb viata.
 Decizia care mi-a luat singuratatea.
Happy WW. 


Vă invit să participați la Miercurea fără Cuvinteeveniment săptămânal inițiat de Carmen și continuat de Calin, împreună cu prietenii acestei adevărate sărbători a blogosferei. 
  In zilele de astazi traim majoritatea sub presupunerea ca barbatul este un fel de forta bruta. O piatra care se lasa cioplita de munca vietii si care se adapteaza dupa nevoile ei. Dar astazi scriu ca sa va contrazic atat pe toate fetele care au impresia ca un barbat este doar un zid bine ridicat in care poti da cu orice, cat si pentru barbati care au impresia ca daca dau cu un pumn in masa ii face barbati adevarati.
  Acum cateva zile discutam cu cineva imi incerca sa imi explice cum vede ea barbatul. Pe mine imaginea respectiva m-a socat. Barbatul in ochii ei era cumva un fel de om in care poti arunca orice, ca nu se loveste si nu este simtit de durere. Un perete pe care il poti sparge si zidi inapoi. Un barbat este o fiinta fara sentimente delicate, el nu plange, nu se supara si totul este simplu pentru el. Tot acest barbat este cel care ar trebui sa lucreze de dimineata pana seara iar la sfarsitul zilei sa fie un fel de om pe care iti poti arunca toate problemele si el sa nu fie afectat deloc. Este omul a carui probleme nu exista si care exagereaza in orice face sau ce zice. Daca cumva se simte neglijat, neindreptatit, injosit sau altele, el nu este considerat barbat. Sau cel putin nu este considerat barbat pentru barbatul trebuie sa fie o forta bruta cu un caracter de piatra si sentimente de otel. Chiar daca piatra se sfarma, otel se topeste si forta este contra batuta.
  Pe cealalta parte exista si barbatul care traieste sub influenta sindromului regesc. Ce numesc eu sindrom regesc? Este foarte simplu. El ca si barbat are drepturi, lui ii sunt toate permise si el poate face tot ce vrea fara sa fie luat la raspundere. Pe el nu il intereseaza ce gandesti despre el atata timp cat in prezenta lui te comporti cu el ca si un rege. Daca cumva nu esti de accord cu cele spuse de el esti in risc si consecintele trebuie suportate. Atunci cand el vine de la munca trebuie mancarea sa fie pe masa si patul pregatit pentru relaxare. Daca cumva el si cu altcineva intra intr-o discutie aprins el are tot dreptul sa loveasca cu pumnul in masa ca sa isi faca simtita prezenta si autoritatea. Si cu toate astea coroana ii lipseste si slujnice inca nu are pe langa "palat".


  Cu toate acestea spuse eu nu sunt de accord nici cu una si nici cu alta dintre caracterizari. Barbatul este o fiinta vie si are sentimente la fel de puternice ca si o femeie. Sa il batjocoresti si sa te astepti ca nu il supara sau nu il raneste, este o greseala. Sa il tratezi ca si o bucata de material de constructie este o alta greseala. Sa nu mai zic ca trebuie sa te comporti cu fiecare om exact asa cum ai vrea sa se compoarte altii cu tine. Iar apoi dragul meu "rege" nu uita ca nimeni nu ti-a pus coroana pe cap si nu ti-a facut ungeria. Daca vrei lucrurile facute poti sa le faci si singur, iar daca vrei sa fi barbat adevarat si rege in casa ta atunci poti sa te pui ca omul jos si sa stai la discutie ca omul si nu sa lovesti in masa ca leul in jungla. Sotia nu iti este slujnica si copii nu iti sunt sclavi. Pretuieste ce ai langa tine si daca cumva crezi ca esti rege, atunci sa iti amintesti ca ti-ai luat langa tine o regina si cu ea ati adus pe lume niste printi si printese. Daca vrei sa scapi de energia extra, nu lovi cu pumnul in mese. Pune osul la treaba si lucreaza din greu pentru familia ta.
  Nu vreau sa va simtiti loviti de ce va zic sau sa o luati personal pentru ca va regasiti in cele scrise. Dar ganditi-va cum se simt cei din jurul vostru in momentul in care deja va-ti regasit aici. Si acum nu mai stati pe ganduri. Mergeti si va impacati si tratati barbati si barbati pe cei din jurul vostru, asa cum se cuvine. 
  Acum cand trebuia sa dorm, ascult in liniste pianul cum imi canta. Canta despre tine si despre mine. Canta in noaptea asta de tacere. Aud acum apa care curge in spatele tacerii mele. Ma cuprinde un fior si incep sa scriu. In mai putin de 5 ore, merg la lucru si eu ma prefac ca dorm crezand ca asa voi sta maine treaz in fata calculatorului. Mie inca imi canta pianul si acum vrea sa imi aduc aminte. Ma intreb, oare ce am uitat? In spatele tacerii mele se ascunde altceva? Nu vreau cumva sa imi aduc aminte? Ma uit pe geam afara, vad razele lunii si asta ma face sa ma intreb daca nu cumva stii tu ce am uitat. Sau poate tu esti persoana care trebuie sa isi aduca aminte? Dar oare tu ai vrea sa iti amintesti? Aproape ca visez acum. Sau ma prefac din nou? Oh visul asta este frumos. Uite acolo, vezi? Cum sa nu vezi, doar este evident. 
  Acolo a fost inceputul la toate. Atunci a fost momentul in care totul a primit culoare. Parca este o amintire, parca este ceva ce uitasem amandoi. Nu intelegi? Cum adica? Era atunci cand cantecul pe care il ascult acum ne alina pe amandoi si ne aducea tot mai aproape. Cred ca te prefaci si te joci cu mine zicandu-mi ca nu-mi vezi visul, ca nu iti amintesti ce s-a 'ntamplat.
Poate vine ziua cand ai sa vezi si ai sa intelegi. 
  Iar daca nu, atunci ai sa vezi cum m-am pierdut in drumul meu spre tot ce eu am crezut ca este sa fie. Cum fugind dupa fericiri artificiale am cazut in abisul unde lacrimile se bucura de ecoul lor. Acolo unde singurul zambet care ai sa il vezi este celui care se bucura de suferinta ta. Pierdut pe marea unde titanicul parea a fi un mit spus din tata in fiu. Intre insulele unde barca mea se lovea de valuri care parca ma aratau cu degetul razand in hohote. Am ajuns sa vad ce este omul fara El si cum te poti strofoca sa iesi de acolo. Dai din maini si din picioare, ramai fara respiratie si ti se tau aripile ingeresti, sangerezi si esti chinuit in dureri. Inima ta aude niste corzi de vioara plangand iar sufletul se hraneste cu un pian inlacrimat. Scaparea ta este harpa lui David si locul tau de adapost este Turnul Sau. De acolo ies acum inotand in marea plina de sare. Parca ma inec si nu stiu daca o fac din  cauza lacrimelor mele sau datorita apei care parca ma acopera. Barca mea s-a dus odata cu titanicul la fund si eu am ramas sa inot spre mal. Dar aceste valuri parca ma inghit.
  Aminteste-ti ca sa nu ma vezi plangand, sa nu ma pierd in Odisea larga , sa nu uit de unde am pornit. Ia-ma de mana si aminteste-mi si mie. Ajuta-ma sa ma ridic de unde am cazut. Sunt deja 4 ore pana ce ma pornesc spre lucru. Acum mos Ene vine si imi da pe la gene. Ochii mi se inchid usor si lacrima acolo se opreste. Abia mai vad razele lunii si visul devine realitate. Pianul continua sa cante inimii mele si vioara imi alina sufletul intristat. Vin-o cu mine in visul realitatii mele si adu-mi aminte de toate cele ce le-am uitat. 

O suflare si universul primeste culoare. Primeste culoare in ochii tai si vezi lumea in primele momente din viata ta. Asa incepe firul vietii tale si o calatorie frumoasa. Surprize placute, iubire, dragoste, suparari, tristete si alegeri noi in fiecare zi. Mergi pe calatoria asta incepand ca si copil crezand ca totul este pur, continui ca si adolescent crezand ca este timpul in care trebuie sa dovedesti lumii ca tu esti urmatorul Ché. Apoi ajungi sa te linistesti si sa te lupti cu proprii copii si pe cand inca nu ti-ai dat seama deja fug nepotii in jurul tau si te cuprind intr-o sarbatoare de Craciun cu zambete si veselie.
Acum ramane doar sfarsitul calatoriei si inceputul vesniciei tale. Exact asa, inceputul vesniciei. Nu vreau sa folosesc cuvantul moarte si nu inteleg notiunea cuvantului folosit in dreptul omului. Omul nu moare pentru ca parte din el este suflet si eu inteleg ca sufletul este vesnic. Am credinta aceasta ca in acel proces in care lumea il descrie ca si moarte, o  parte din om devine vesnica. 

Eu prin cuvantul "mort" inteleg ceva ce a incetat sa existe. Ceva ce si-a pierdut amprenta pentru totdeauna. Mort este un animal, un copac uscat si as zice ca pana si o piatra este moarta, dar in niciun caz omul.
Nu am sa inteleg si nu am sa accept aceasta notiune a lumii care zice "a murit si gata nu mai este". Pentru mine aceasta schimbare este o minune lasata de Dumnezeu in drumul nostru ca o fiinta vesnica care suntem. Acei 70-80 de ani care ii traim pe Terra, in lupta, chin si truda sunt pur si simplu o pregatire intensiva pentru vesnicia care ne asteapta. Eu anii aceia ii vad ca un cuptor in care este pus vasul de lut inainte sa fie pus in magazin pentru vanzare sau la lucru. Pentru mine a muri este un moment de reculegere si nu sunt trist ca cineva a trecut la cele vesnice, sunt trist pentru ca stiu ca oricand imi poate veni randul si eu inca nu sunt pregatit. Nu ma intristeaza faptul ca persoana respectiva nu mai exista in mijlocul meu, ma intristeaza sa stiu ca mai am de mers in continuare pe drum fara sfatul si sprijinul persoanei respective. Calatoria mea inca nu este gata.
Eu inca nu mi-am terminat rebeliunea. Revolutia mea contra lui Ceausescu inca nu este gata. Copiii mei inca nu se cearta prin dormitor. Nepotii mei inca nu sunt in jurul meu sa ma traga de barba si sa astepte sa le zic o poveste de Craciun. Eu inca mai am de trecut prin cateva aspecte ale vietii ca sa ajung la transformarea mea in ceva frumos si vesnic. Bineinteles ca nu toti vom fi mantuiti si nu toti vom ajunge in imparatia promisa de Dumnezeu, dar asta nu inseamna ca aceasta schimbare este mai putin minunata si nesemnificata. Va garantez ca partea aceasta cand sufletul decide sa paraseasca trupul este unul din lucrurile cele mai extraordinare si eu privesc acest eveniment cu uimire.
Va doresc tuturor celor care sunteti in pragul unui asa eveniment sa va ganditi serios la vesnicia care va asteapta si sa va puneti in cumpana. 

Calatoria aceasta are "sfarsitul" ei si cu toti am vrea ca venicia noastra sa fie una petrecuta in Paradis. 

 

 In memoria Mariei Strimbu. O sora, mama si bunica care a trecut la cele vesnice. Un suflet care in toti cei 79 de ani a atins cu prezenta ei fiecare inima din jur.
Domnul sa binecuvinteze familia indoliata si pe noi toti sa ne trezeasca la realitate. Suflet vesnic ne bucuram si iti multumim pentru calatoria ta cu noi in toti cei 79 de ani.


Dumnezeu randuieste lucrurile asa cum El vrea. In ultimele evenimente din viata mea am inteles cum El lucreaza. Am vazut cu El isi duce planul pana la capat, chiar si atunci cand noi ne zbatem si plangem. Imi amintesc cum se intampla acum cativa ani cand trebuia sa ma mut in Austria. Mi-a placut asa de mult cand am decis ca ne vom muta cu familia aici. Dar si asta s-a intamplat asa peste noapte. Pana atunci eram revoltat si nu vroiam nici sa aud de schimbare, de ceva nou. Astazi sunt aici si totul mi se pare ca si acasa. 
Adevarul este ca m-am intors un an inapoi in Grecia cand am vazut ca aici nu mi se indeplinesc planurile si nevoile mele nu sunt satisfacute. Dar defapt erau doar niste pretentii pe care poate Dumnezeu doar le-a ingaduit pentru ca inima mea vroia acest lucru. Dupa acel an am venit inapoi in Austria si m-am inscris la facultate, credeam eu ca voi fi un arhitect maret si voi face ceva in viata cu aceea facultate. Dar planul Lui a fost altul pentru mine. Mi-a ingaduit acest moft timp de aproape 3 ani. Si dupa ce a decis ca totusi este timpul sa imi revin pe drumul care El il are pregatit pentru mine, "mi-a dat un dos de palma" si m-am trezit. Esecul mi-a batut tot mai des usa si facultatea se ducea pe o stanca in jos, iar in urma ei ramaneau doar niste amintiri si bucatele de un vis frumos pe care il urmeam de mic copil. 


In utlimele evenimente din viata mea, am realizat ca atunci cand te lasi in mana Lui si te increzi in El, atunci El face posibil totul de pe o zi pe alta. Caracterul tau se modeleaza dupa voia si planul Sau. Nu ai mofturi si nici frica nu te cuprinde. Totul devine clar si tinta ta acum este una si aceeasi cu a Lui. Acum El te tine in mana Sa si tu esti in siguranta. Nu am inteles multa vreme de ce trebuie sa mi se intample mie una si alta, de ce trebuie toti sa fie fericiti pe drumul pe care au pornit iar eu sa fiu tot in cadere. Astazi marturisesc ca El a ingaduit mofturile mele si mi-a dat drumu in pornirea dorintelor mele. Ca sa ajung sa inteleg ca planul Sau cu mine nu este acelasi cu planul meu. 
Mi-a dat aripi sa zbor, iar eu fugeam obosind. Mi-a dat un drum limpede si frumos, iar eu am ales stanca si urcusul greu. Mi-a oferit o livada de belsug, iar eu am fugit dupa niste fructe amare intr-o padure saraca. Mi-a dat fericirea si bucuria, dar eu incapatanat am cautat-o numai departe de El. Astazi, pot sa marturisesc ca langa El in post si rugaciune mi-a deschis El ochii sa vad ceea ce mi-a promis inca de la inceputul drumului meu.
Imi amintesc ca se intampla acum cu 6 ani in urma cand imi zicea "..erai intr-o camera si te uitai dupa ea afara, dar Eu mai am de lucrat la ea..". Au trecut 6 ani in care am cautat-o pe "ea" si parca in cautarea mea am crezut mereu ca am gasit-o. Cand intr-o fata cand in alta. Iar la fiecare "gasire" a mea am ramas cu inima trista, pentru ca Domnul ingaduia sa primesc lectia. Imi zicea deseori "..Eu te calauzesc.." si parca in mine radeam si ziceam de fiecare data ca reusesc eu cumva. 
Mi-am cunoscut viitoarea sotie acum trei luni si jumatate. M-am pus inaintea Lui si am zis "Doamne este ea fata pe care tu ai pregatit-o pentru mine?". Chiar imi amintesc ca eram asa de serios in discutiile mele ca nici nu imi permiteam sa zic ceva care sa ii dea o speranta falsa. Nu vroiam nici macar sa o fac sa zambeasca. Am cazut pe genunchi si am postit. Imi ziceam doar "Doamne nu ma lasa sa fug iar dupa inca o umbra". Raspunsul a venit mai tarziu si El mi-a zis sa merg inainte cu incredere. Dupa acel raspuns am vorbit serios cu Alice si i-am zis ca eu sunt foarte serios in privinta aceeasta si daca nu avem ganduri de ceva mai mult decat zambete si niste momente frumoase atunci mai bine nu vorbim deloc. Spre surprinderea mea, ea zise direct.. "sunt total de accord cu tine..!"
Astazi suntem logoditi si toata lumea zice ".. copii nu este prea devreme? Discutati de doar 3 luni...". Astazi suntem pe deplin incredintati ca noi suntem uniti inaintea Lui si drumurile noastre duc inainte pe drumul care El l-a pregatit pentru noi atunci cand noi inca nici nu ne cunosteam.
Acum stiu ca sunt pe drumul care El vrea sa fiu. Acum sunt incredintat ca El imi conduce viata si merg inainte. Stiu ca este greu in viata. Este greu cand esti singur dar cand deja suntem doi sau chiar 3 problemele cresc si se inmultesc. Am invatat matematica in scoala si mi-a placut, dar Dumnezeu mi-a dovedit ca acolo unde este El.. matematica mea este inmultitat totdeauna cu INFINIT. Si rezultatul asteptat de mine nu este niciodata concludent cu cel care mi-l da Dumnezeu.
Daca astazi este pe acelasi drum cu mine si cautarea ta este asemanatoare cu a mea.. te indemn sa te arunci jos cu fata la pamant si sa plangi amarnic, pentru ca planul tau de o viata este pe cale sa se prabuseasca atunci cand intra El in viata ta. Acel plan al tau care l-ai urmarit de cand inca erai copil mic, este pe cale sa se faca un abur. Acel mare "palat" pe care ai inceput sa il construiesti pentru tine si copiii tai este acum doar o coliba de fan care se darama bucata cu bucata. El, acum cu lucrarea Sa si planul Sau iti ridica CASA si locuinta asa cum El vrea. Acum tu esti prelucrat de mana Lui si totul primeste forma dorita de El in viata ta. Increde-te in El si du-te inainte plin de fericire ca viata ta primeste un rost acum.
Eu mi-am primit lectia si acum sunt fericit de felul in care Domnul a lucrat si lucreaza in viata mea. Va indemn pe toti sa multumiti lui Dumnezeu ca lucreaza in felul in care El o face si cum El gaseste cu putinta, pentru ca va marturiesc este frumos si placut sa stai aproape de El.
Inainte sa iti zic povestea de astazi vreau sa te fac sa fi atent la ce am de zis. Si inainte de toate am sa zic cate ceva despre locul meu actual de lucru. De aproape un an sunt angajat la o firma de securitate la aeroport. Cu ce ne ocupam noi in mare parte? Suntem tipii aceea care iti confisca apa, crema si deodorantul inainte sa urci in avion. In principiu nu asta este idea, dar toata lumea asa ne cunoaste. Noi defapt vrem sa prevenim evenimente gen celor ca si 9/11. Pe atunci a fost nevoie doar de niste bicuri vechi, niste lame de taiat tapetul si toata lumea stie care a fost rezultatul. Astazi se confisca orice obiect ascutit sau de asemenea obiecte descrise in lege care pot aduce vatamare corporala sau pot pune in pericol siguranta aeronavei.
Dar sa lasam deoparte toate acestea ca sunt plictisitoare. Partea cea mai frumoasa in locul acesta de munca l-am gasit in pasageri. Pe langa faptul ca vezi tot felul de oameni, ai oportunitatea sa pui un zambet pe fata tuturor si mai potrivit subiectului meu, poti pune un zambet pe fata unui copilas. De ce incep de aici? Pentru ca am avut recent si eu o vreme mai trista si acum am inceput sa ies din ea.
Picatura cu picatura paharul meu se umplea incet incet si parca aud cum cade fiecare strop. Am ajuns in stagiul acela cand ajunge copilul in fata la control si trebuie sa se desparta de jucarie pentru ca trebuie jucaria trecuta prin razele "X". Cineva mi-a luat jucaria si eu nu am fost de accord. Am inceput sa plang si sa ma zbat eu din puteriile mele. Am inchis ochii si oricat mi-ar fi spus cineva "Treci de control si iti primesti jucaria la celalt capat" nu ascultam. Imi amintesc ca am dat primul examen la facultate si l-am picat. Imi zicea si unul si altul "Las ca ai sa reusesti tu". Eu plangeam si eram trist iar ei umblau cu vorbe de incurajare. Ma compatimeau pentru o durere in degetul piciorului pentru ca am dat intr-o piatra prea tare. Anul trecut cand m-am angajat la aeroport, era deja a 4a oara cand dadeam examenul. A 4a oara cand trece copilul de control si este aceeasi poveste din nou. Astazi sunt dat afara din facultate pentru ca nu am reusit sa imi iau examenul din a 5a oara si sunt trist. Am plans si poate ca in adancul meu mai plang. Dar am trecut de control si nu mi-am primit jucaria. Imi amintesc de un moment din saptamana trecuta cand un junior doar cu mama lui vine la control si incepe sa planga. Va marturisesc ca acele momente sunt cele mai naspa in domeniu.
Si pentru ca mi se moaie inima cand vad asa ceva, merg sa ajut situatia. Ma aplec in fata copilului si il salut. Acum ca i-am atras atentia, ii zambesc si incep sa fac ca si Donald Duck, din desenele animate. Nu stiu ce intelege un copil dintr-un sunet aleatoriu si incepe si rade, imi zambeste trece de control si acum totul este bine si senin. Inainte sa plece, vine junoirul la mine se uita si asteapta. Realizez ca mai vrea un moment cu Donald asa ca ma aplec si mai vorbesc asa putin cu el. Ma imbratiseaza si pleaca tot zambind.

Asa si eu. Nu am nevoie de vorbe de genu "Lasa ca iti primesti jucaria.." sau "Reusesti tu..". Si sunt foarte sigur ca niciunul din voi nu are nevoie de asa ceva. Toti vrem acel ceva care sa ne aduca inapoi in fericirea si bucuria aceea de copil mic.
Si acum chiar daca totusi nu mi-a dat nimeni inapoi jucaria am inceput sa inteleg de ce a trebuit confiscata. Pentru ca in avionul respectiv nu sunt singur. Asa si tu in viata nu esti singurul care respira. Asa ca inspira adanc increde-te in ceea ce deja ai la tine si mergi inainte.






sursa photo: http://bit.ly/1iDyOUM


Plecat pornit pe drum si adanc in ganduri aud o voce care ma cheama. E undeva in fundal acoperita de zgomotul ce este in viata mea. Ridic privirea si ma uit in sus dar nu vad cine ma cheama. La dreapta mea esti tu. Ma bati la cap si imi zici cum ar putea sa imi fie viata. Imi zici ca trebuie sa incerc mai tare si sa dau tot ce am in mine. In fata mea stai tu si te plangi ca tie nu iti merge bine. Imi zici ca te-a parasit prietenul si esti toata franta. Incepi si-mi povestesti ca tu nu ai fost de vina cu nimic dar el a vrut pe alta.
 Tu? Tu esti in spatele meu tragi cu urechea la orice discutie care o am, incerci sa afli totul despre viata mea. Ma urmaresti peste tot si pretinzi ca imi esti prieten. Dar asa cum stai tu in spatele meu incepi cu tot felul de vorbe si astepti ca lumea sa te credea. Acum vezi ca nu iti iese toata treaba si asa te framanti. Si acum la stanga? Cine altcineva inafara de tine? De tine sunt satul imi tot soptesti la ureche cate ceva si-mi zici sa fac doar rele. Ma pui cand sa fac asa, cand invers dar numai bine nu. Si cand ai inceput sa stai la stanga ai zis "alege-ma pe mine, iti voi fi prieten te voi ghida si te voi indruma inspre mai bine". O minciuna grasa, cu zahar pe varf si frumoasa  la infatisare. 
Si cu toate acestea inca mai aud cum ma cheama si nu vad cine este. Inchid ochii si aud vocea din nou. Vreau sa vad de unde vine. Ma concentrez asupra vociei si astept din nou sa-mi zica pe nume. Uite aud din nou vocea si cu ochii inchisi vad o lumina. In mintea mea stiu ca daca urmez lumina ajung la cine imi zice pe nume. Dar cine ma cunoaste atat de bine? Cine imi stie numele? De ce ma cheama? 
O da acum lumina este mai aproape si in timp ce ma apropiu mai mult inima imi bate mai tare iar cu cat mai aproape sunt parca atat mai cald imi este. Simt caldura Sa si acum vad lumina care o pune in viata mea. Ii aud glasul bland si-mi linistesc sufletul. Langa El gasesc pacea si acum stiu cine ma cunoaste atat de aproape incat imi zice pe nume. Acum nu mai am nevoie de tine, sau de tine nici macar de tine. Fiecare cu povestile voastre triste puteti sa ma lasati in pace pentru ca El este cu mine si tot ce imi promiteti sau ce imi oferiti este prea putin. Acum sunt cu El! 


Azi dimineata mergand la lucru am realizat ceva. Vreau viata mea sa fie usoara. Sa nu lucrez greu, sa vina banii pe banda rulanta, sa ma ingras in asa fel in cat sa nu pot misca din loc, etc. Viata aceea de multi-billionar caruia nu ii pasa de nimic si nu are de sa ingrijorat de nimic. Vreau acea stralucire care sa orbeasca pe cei din jurul meu. Masina cea mai tare si casa cat de mare. Vreau sa am o viata de familie in care toata lumea sa se poata uita si sa fie gelosi pe ea. Da, chiar acest lucru mi-a trecut prin gand azi dimineata.
Cred ca va puteti da si voi seama ca sunt ironic in momentul de fata si defapt ma intreb cum ar putea un om sa se gandeasca asa. Mai sunt si genul acela de oameni care se pacalesc singuri si zic ca ei vor doar necesarul ca sa traiasca. Vreau doar atat incat copiii lor sa nu se oboseasca muncind, sau chair ei insusi sa nu oboseasca. Vor incepe si se vor insela singuri, isi vor cauta motive si explicatii atat de ridicole incat de multe ori nici ei nu ar crede acestea.
Si totusi sunt pasaje Biblice care zic asa:





  • Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. - Matei 10:38
  • Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. ci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. - Matei 16:24
  • Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. - Marcu 8:34
  • Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.” - Marcu 10:21
  • Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. - Luca 9:23



















 Nu ma intelegeti gresit, dau referinta aceste versete pentru ca Isus Si-a luat crucea si a mers cu ea pe Golgota. Pe noi nu ne cheama sa mergem si sa ne crucificam. Ne cheama la o incredere deplina in El. Ne zice pur si simplu ca daca El a putut sa isi duca crucea si totusi sa iasa invingator cu atat mai mult noi care nu trebuie sa ne lupta cu moartea, doar cu firea noastra.
Citesc versetele acestea si incep si ma gandesc la cum isi ducea Isus crucea. Ma intreb cat de grea i-a fost crucea, cat de lung a fost drumul la Golgota, a fost asfaltat oare drumul, avea cumva incaltaminte tari, nu il durea spatele sau umarul, cat timp i-a luat Lui sa ajunga cu ea pana la Calvar, a avut curajul sa mearga cu ea chiar daca stia ca pe ea ii v-a fi moartea, nu a incercat El sa isi i-a alta cruce mai usoara... (?) 
Niste intrebari care le putem raspunde fiecare in dreptul nostru, atunci cand incepem si ne rascolim viata. In momente de acelea cand zicem ca ne este prea greu. Momente de acelea in care pici de oboseala jos si te gandesti doar ca ai putea sa duci o viata mai buna si mai usoara. Dar nu este oare acesta drumul pe care trebuie sa mergi tu? Nu este cumva acesta Calvarul tau? Nu este aceasta crucea ta?
Atunci de ce ai vrea sa o schimbi? De ce ai vrea sa o faci mai usoara? De ce ai vrea sa traiesti intr-o iluzie? Nu te gandesti ca poate daca crucea aceea ar fi fost mai usoara, nu ar fi putut Isus sa stea sus pe ea (?). Poate ca i-ar fi fost usor sa o duca sus pe Golgota, insa din cauza marimei ei ar fi avut mai multe de suferit. Poate chiar atunci cand ostasii ii bateau cuiele in maini si picioare, crucea ceda si atunci trebuia sa inceapa de la capat cu suferinta.

Intreaba-te singur "Care sunt consecintele dorintelor mele?" si incearca sa iti raspunzi sincer. Crezi ca merita riscul acesta?