Background

  Avem mai putin de o luna pana in seara de Craciun si tot aud in jurul meu ce planuri au unii si altii pentru seara lor. Eu m-am tot intrebat ce am de gand sa fac si ma uitam la ce obisnuiam sa fac pana acum in familie. Dupa m-am intrebat oare altii cum sarbatoresc? Si am inceput sa caut pe net despre traditii si obiceiuri romanesti. Va spun sincer am citit undeva la 2 articole pentru ca mi-a pierit interesul cand am vazut ce obiceiuri exista.
  Ca sa intelegeti si voi, am citit despre aceia masa "festiva" in seara de ajun insa toate productele masei sunt de post. Lucru care nu l-am inteles niciodata. Pentru mine postul a fost post, adica nu mancam. Dar nu vreau sa intru in discutia asta. Apoi am citit ca se mai taie porcul in ajunul de craciun si nu in timpul postului ca nu cumva sa "murdaresti" vase cu carne. Sa nu uit de vizita preotului care gusta din mancare in ziua de ajun si nu cumva sa nu mentionez colinda. Apoi ce am gasit mai des in seara de Craciun este functia bradului, care dupa cate am inteles in traditia romana populara el se foloseste mai mult in cazuri funerare. Din cate am citit pe internet primul brad impodobit a fost gasit prin Estonia si Letonia dar toata povestea s-a extins din Germania la sfarsitul primului razboi mondial si intregul mit zice ca ar reprezenta pe Isus Hristos datorita faptului ca bradul este asa de viu si nu se usuca chiar si in cele mai urate conditii. Si ultimul lucru absurd care am citit in primul articol despre Craciun, se obisnuieste ca in dimineata de Craciun sa te speli cu apa curata si de preferinta cu o moneda de argint in ea si luata dintr-un izvor sau o fantana. Semnificatia acestui lucru ar zice ca este bogatia in anul care urmeaza si sanatatea. Da, toate astea in ajunul de Craciun si in ziua Craciunului. 




  Astea fiind toate spuse din ce am gasit prin articolele citite, acum urmeaza sa va zic eu cum erau momentele mele in zilele de 23-25 Decembrie. 
  Incepea totul cu o curatenie generala si de multe ori incepeam cu o saptamana inainte de Craciun. Mama obisnuia sa ne puna pe toti la treaba si ea ii zicea "curatenie generala". La noi cam in fiecare zi se facea curatenie, asa ca nu era indeajuns sa ii zica curatenie, mai adauga ceva pe langa ca sa para ceva mai important. Apoi aveam liniste in zilele de 24-25. De obicei serveam masa toata familia impreuna dupa care ne uitam ori la un film care era difuzat la TV sau stateam la povesti. Stiu ca aveam si musafiri. Mama obisnuia sa isi invite fratii si erau momente petrecute in familie. Cineva acum se intreaba: "Bine bine, dar inca nu ai zis nimic de brad!". Ca sa raspund si eu, bradul era impodobit de tata undeva ca la inceputul lunii si nu va ganditi la ceva abia taiat din padure, sau cumparat unul fresh. Avea tata unul artificial, undeva intr-o cutie. Scotea toate cutiile cu globuri, margele, luminii si toate alea si ne puneam pe langa el ca sa facem si noi cate ceva. Deja o aud pe mama cum zice: "Cred ca eu il impodobeam si nu tatal tau.." dar sincer nu imi amintesc asa bine. Era cand si cum. Dar totusi mama facea mancarea si tin minte cat se straduia  doar pentru o masa, iar noi aveam mai multe. Salata de boeuf, chiftele, snitel, sarmale si meniul era lung. Sa nu mai zic de prajituri la care se chinuia cel mai mult. Nu, noi nu aveam obiceiuri cu apa din izvor pentru ca mama ne punea tot timpul anului sa ne spalam. Chiar zilele trecute imi zicea "va punea sa va spalati si cand veneati de la scoala si va ziceam in fiecare zi, ca sa nu uitati cand mergeti la casele voastre sa tineti minte" si toate astea intr-o discutie care o avea cu sotia. Nu avea mancare de post si nici popa nu ne vizita. Aveam cateva zile de liniste si apropiere de familie. Ne faceam niste momente si amintiri frumoase. 
  Acum incep unii deja sa critice ca dece bradul si apoi de ce cadouri sa nu mai zic de ce masa speciala in seara de Craciun sau de ce macar zic "Craciun" si nu "Sarbatoarea nasterii Domnului". Fiecare gaseste sa se uite la anumite lucrurii. Pentru noi erau momente cand parintii mei aveau concediu si nu se stresau cu nimic altceva inafara de pregatirile acelia. Isi faceau timp pentru noi si pentru familia lor. Da, toate obiceiurile acestea or fi pagane si nu or avea nimic de a face cu nasterea Domnului Isus Hristos, dar spune-mi si mie de ce trebuie sa fie o sarbatoare anume odata pe an care sa iti aduca aminte ca exista DUMNEZEU?! Mie casa in momentul asta imi este plina de luminite si asta pentru ca am decis cu Alice ca nu avem nevoie de brad pentru ca nu avem loc pentru el.
  Pentru mine toata sarbatoarea acestea la sfarsit de an reprezinta o caldura in vremea aceasta friguroasa. Apropiere de familie alaturi de un semineu cald. O ceasca de ceai fierbinte cu niste prajitura de casa si amintiri de neuitat.

  Daca esti omul care vrea sa respinga toate astea pentru scuze de genu "paganism" si vrei ca pereti tai sa fie goli, casa curata si nimic "special" atunci intreaba-te ce fel de inima goala, curata si speciala ai.
La anu pe vremea asta, cu ajutorul Domnului, voi fi tatic si astept cu nerabdare an de an sa pun un zambet pe fata copilului meu cu niste luminite, cadouri si o mustata alba. Si toate astea nu ca imi invat copilul la rau, dar ca sa il invat ca odata pe an trebuie sa isi deschida inima, sa fie darnic, iubitor, primitor de oaspeti, sa isi curete casa si inima si sa inceapa cu apropiere de familie si prieteni.
  Vrei sa imi zici cu sarbatoresti tu? Vrei sa imi zici obiceiurile tale? Vrei sa imparti cu mine ce inseamna pentru tine aceasta luna al anului? Scrie un comentariu mai jos, fara rusine! 

Si sa nu uitam. Craciun fericit si sper ca Isus Hristos sa fie in inimiile voastre.
  Titlul zice totul. Sotul de care are ea nevoie. Oare scriu despre un barbat care isi cauta o sotie, sau scriu despre o femeie care isi cauta sot? Despre nici una. Scriu despre un barbat zilnic care este deja casatorit si deja are o sotie superba in casa lui. Scriu despre femeia care zilnic este acasa si isi asteapta sotul cu drag de la munca. Scriu defapt despre sotul care trebuie sa il reprezinti tu in casa zilnic fata de sotia ta care face atat de multe pentru tine, chiar daca ea nu iti face o lista detaliata cu ce face. Vrei sa stii ce gresesti in toata "meseria" ta de sot? Vrei sa vezi ce ai putea face in plus pentru sotia ta, care cu atat drag ai iubit-o dar acum parca s-a racit aceia dragoste? Vrei sa stii defapt ce gresesti si cu ce ai putea sa iti ajuti sotia mai mult? Atunci primeste aceste cuvinte de la mine chiar daca sunt casatorit de doar cateva luni. Cate despre partea aceasta din povestea vietii mele voi scrie imediat un alt articol. Voi posta poze si veti vedea cum a fost la nunta mea si va voi zice detaliat si cu maruntis ce s-a petrecut si tot stresul care l-am avut. Dar acum inapoi la partea unde eu, sotul, vreau sa fiu "sot pentru sotie" si nu un barbat locuind cu o femeie oarecare intr-o casa bantuita. 



  Imi amintesc cum eram la inceput si cum vedeam lucrurile din punctul meu de vedere. Imi amintesc cat de incapatanat puteam fi si nici cum nu vroiam sa las de la mine, poate ca si astazi mai sunt asa dar nu imi zice Alice nimic. Dar drumul care l-am parcurs in ultimele luni si schimbarile de care am fost nevoit sa le fac au fost multe si totul ca sa pot fi sotul de care ea are nevoie. Ca sa iti faci o idee cam despre ce vorbesc, totul incepea cam asa..
  Am avut impresia ca daca eu lucrez 32 de ore pe saptamana si sunt mai mult la munca decat acasa am tot dreptul sa vin acasa la ea dupa 5, 8, 10 sau 12 ore de munca si sa imi fie mancarea gata incalzita, sa imi arunc hainele prin stanga si dreapta, sa imi las papuci la usa, sa ma arunc pe laptop si sa imi caut relaxarea dupa munca in orice altceva inafara de o discutie cu Alice. Poate deja te gandesti ca asa am fost crescut, dar crede-ma doamna Balog Mariana (mama) nu accepta asa ceva chiar daca ii era copilul ei. Mama m-a educat si m-a pregatit pentru "meseria" acestea de sot dar eu mi-am luat mandria in spate si am crezut ca nu este chiar asa cum zicea ea. Ca urmare, Alice era mai mereu trista ca nu ii dau atentia necesara, suparata ca de ce nu imi pot baga papuci in garderoba unde le este locul, de ce nu imi pun hainele la spalat sau in dulap sau de ce sunt asa de pretentios. Nu a durat mult pana mi-a zis "dragule, nu vrei sa iti petreci mai mult timp cu mine?" sau "iubire nu ai vrea sa ma ajuti si tu sa punem masa?". Evident ca la inceput am crezut ca glumeste pentru ca nu intelegeam cum poate sa aiba asa asteptari de la mine, adica nu era destul ca eu deja mergeam la lucru?! Evident ca nu. Asculta aici la mine. Munca pe care o faci este un mijloc prin care sa incerci sa iti faci viata mai usoara si nu mai grea. Odata ce pui mai mult accent pe munca si mai putin pe familia ta, deja ai inceput sa pierzi in jocul asta. 
  Si daca ar fi doar atat ce frumos ar fi. As fi avut doar atat de inteles si totul ar fi schimbat. Dar nu a trecut multa vreme si am inteles ca sunt cam egoist. Adica aveam impresia ca daca eu stiu ca o iubesc si ea stie ca o iubesc atunci este destul ca totul se subintelege si nu mai trebuie zis. Pentru noi ca si barbati este ceva normal, noi nu avem nevoia aceasta sa auzim vorbe. Nu suntem asa de sentimentali cum sunt ele si nu simtim nevoia aceia care o simt ele ca si femei. Si totusi ca sa vezi daca nu ii zic de cel putin 3-4 ori pe zi ca o iubesc, parca nu am zis deloc. Ohh, dar nu crede ca ai scapat doar asa usor. Ce credeai ca daca i-am zis ca o iubesc ii este de ajuns? Are nevoie de o imbratisare pe langa, o mangaiere si un sarut. Vezi tu, tu ca si barbat daca ai cucerit-o deja ai impresia ca totul se subintelege de la sine, dar ea ca si femeie simt mereu nevoia sa o cuceresti din nou si din nou. La inceput mi-a fost greu si aceasta. Sunt fixist, domnule! Presupun ca exista cuvantul in romana, ce vreau defapt sa zic este ca am si eu fixurile mele si greu ma scoate cineva din ele. Asa si acum, daca eu stiam ca atat este indeajuns atunci nu mai simteam nevoia pentru mai mult. Dar am ajuns sa o inteleg si pe asta.
  Dupa care am observat ca in zilele cand nu lucrez si am liber, ea face cam totul singura iar eu stau undeva intr-un colt si fac pe observatorul. Nu mi-a zis ea direct, dar am inteles ca nu ii place. Mai zicea "nu vrei sa intinzi tu hainele?" sau "nu vrei sa aspiri tu astazi?" si parca imi pica asa de greu. Acum cand sunt acasa deja imi merge mana automat pe aspirator si pe mop, dar cu rufele inca am dificultati. Dusul gunoiului este total alta poveste, poate vorbim depsre asta altadata. Sa nu mai zic ca la cat de mult imi place sa fac de mancare, tot atat de mult imi place sa o las pe ea sa faca. Parca este mai usor asa. Si crede-ma ca sunt destule lucruri in care o pot ajuta, dar inca nu am intrebat-o cu ce anume as putea sa o ajut.
  Si ultimul dar nu cel din urma, invata sa o iubesti asa cum este. Da si Alice a mea are defecte, una din ele fiind nasul acela ei stramb (iubire daca citesti sa stii ca glumesc! Te iubesc!) dar inveti sa vezi pe langa ele si sa o iubesti pentru ca este jumatatea ta. Si ce iubesti, pretuiesti. Asa ca invata sa o pretuiesti cat ea merita, invata sa te daruiesti pentru ea si sa ii areti atentia de care are nevoie. Nu sa ma laud, dar atat imi place sa stiu ca merg la munca si chiar si cu salarul meu saracacios pot sa o duc pana la mall si sa o las sa isi cumpere ceva cat de mic si neimportant cum ar fi o lumanare in plus in casa. Imi place si ador cand o vad cum se bucura ca un copil mic cand isi cumpara cate ceva. Si fericirea ei ma face si pe mine fericit. Incearca sa vezi cum esti atunci cand ii daruiesti ceva si sa vezi cum se v-a simti ea. Poate pentru tine ca si barbat acest lucru este nesemnificativ, dar nu uita ca ea este jumatatea ta si pentru ea este foarte important. 

  Incearca sa fi sotul de care are ea nevoie sa fi si nu un barbat oarecare langa o femeie. Incearca sa iti lasi egoul si mandria la o parte. Fa in asa fel sa fie ea multumita si vorbeste cu ea in dragoste ca sa ii castigi inima si respectul, iar apoi ea v-a face la fel pentru tine. 

PS: Daca crezi ca mai poti adauga ceva in gandurile mele, te provoc sa imi lasi un comentariu mai jos, iar daca parerea ta este alta.. atunci nu vad de ce nu ai putea sa mi-o zici si mie.
  Nu inteleg de unde a inteles Iov ca trebuie sa se pocaiasca in sac si cenusa, dar in mai multe locrui din Iov am gasit expresia respectiva
  In Iov 42:6 zice: "De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă." Ma tot intrebam de ce tot zice Iov asa si in cele din urma chiar am inceput sa cred ca practica acest lucru. Pentru mine este ceva foarte respingator sa iau un sac si sa ma arunc in el cu cenusa. Imaginea aceasta parca ma tulbura si nu stiam cum poate un om face un asa gest. Adica ce fel de rasplata aduce o asa smerenie si injosire de sine? 
  Primadata am vazut expresia cu cenusa in Iov 2:8 unde zice: "Şi Iov a luat un ciob să se scarpine şi a şezut pe cenuşă." si sincer sa va zic avand in vedere in situatia care se afla nu mi se parea ceva atat de ciudat. Ma gandeam ca la bubele care le avea il ajuta cenusa intr-un fel. Dar cu timpul am realizat ca nu este exact asa. Pentru ca Iov se pocaia in sac si cenusa si il vedeam literalmente facand lucru acesta. Nu cu mult timp in urma am gasit aceiasi relatare pentru poporul din Ninive. Si ei s-au pocait in sac si cenusa. Iar toate aceste versete au nascut un semn de intrebare in mine. Asa ca am inceput sa caut pe internet sa vad daca stie cineva un raspuns. Adica daca este ceva la care eu nu m-am gandit si daca totusi semnifica acest gen ceva mai mult de o lasare de sine, o incalcare a trupului si a firii pamantesti.

  Asa am gasit un raspuns pe
www.citate-celebre.com unde cineva zice ca ar fi fost un semn de doliu si o manifestare exterioara a unei dureri. Se mai zice ca acest obicei a venit de la Evrei care la o mare durere sau o remuscare adanca isi sfasiau, vesmintele, se acopereau cu un sac si-si puneau cenusa pe cap.

  Iar acum ca tot am facut concluzia la toate, stau si ma intreb daca eu sunt in stare de asa ceva. Adica imi amintesc de momente in care imi era rusine de cele infaptuite de mine si plangeam cu fata la pamant. Dar inca nu imi amintesc sa fi facut ceva mai mult de atat. Bineinteles ca inteleg ca astazi nu iti cere nimeni asa niste fapte, dar oare cat de mult ne pocaim noi in momentul cand aplecam capul si pentru cat timp tine pocainta respectiva. Ma gandesc eu ca daca ar trebui sa te arunci intr-un sac de cenusa tot odata la atata cand te intorci la pocainta asa cum o facem in ziua de astazi, atunci nu ai mai avea nevoie de bronz, dar multa nevoie de baie. Sa fi tigan ar fi la moda si sa razi de African ca este negru nu ti-ar mai fi asa usor. Automat ti-ar cadea motivele si scuzele in spatele rasismului tau pentru ca acum ai fi tu elefantul din camera. 

  Dar privind acest sac de cenusa si fugind de el cu dezgustare, ma intreb cat de mult ar conta daca totusi am privi pocainta altfel si nu ca un lucru usor de apucat, greu de pierdut si repede de gasit. Daca totusi ne-am schimbat atitudinea fata de tot ceia ce priveste dragoste fata de Dumnezeu si smerenie fata de sfintenia de care este inconjurat El. Cred ca daca am privi cu alta perspectiva totul, am fi mereu in sac si cenusa ca sa putem fi vrednici de prezenta Lui sau sa ne simtim macar putin vrednici de dragostea pe care El o are pentru noi.
  Tare mult as vrea sa ma opresc din zis "ma pocaiesc in sac si cenusa" dar pur si simplu sa pun in aplicare aceste cuvinte si sa ma pocaiesc cu adevarat. 

  Daca vreti sa vedeti metaforic aceasta cenusa, ca si ultim gand, priviti-o ca si cenusa care se foloseste in gradina. Este substanta care pregatesc solul pentru plante. Este elementul care echilibreaza nivelul de aciditate a solului. Este echilibrarea, daca vreti, pentru un pom roditor. Asa ca daca doriti sa sa aveti rod, ganditi-va in serios daca nu ati vrea sa va pocaiti in cenusa.






Daca te simti binevenit si te regasesti in ce ai citit 
trasnmite si prietenilor tai cu mare drag.
Si daca ai mai gasit inca o explicatie pe tema respectiva
te astept cu un comentariu in sectia de jos.
  Ma uitam pe cer si ma intrebam oare de ce este atata liniste. Raspunsul parca imi fugea prin minte si doar  nu puteam sa pun mana pe el. Cand, in toata linistea aceia vad in departare cum vin niste nori negri, incarcati si pregatiti de ploaie. Atunci uitandu-ma pe geamul din balconul meu, mi-am amintit raspunul. Se zice ca inainte de orice furtuna este liniste si pace. Si cine sunt eu sa contrazic pe cei care zic lucrul acesta?
  Nu te-ai intrebat niciodata de ce ai atat timp liber si de ce parca mereu te plictisesti orice ai face? Nu te-ai intrebat de ce atata pace si liniste in jurul tau? Inainte de orice ploaie, parca este o mica agitatie in aer. Insectele isi cauta repede adapost si toate fug ca sa nu le prinda ploaia. Pasarile parca dispar si nu mai auzi nici macar o musca zburand. Apoi dintr-o data se face putin mai rece si cand deja ai zis ca iti este frig pe nas te picura ca semn ca vine ploaia. Si din toata linistea aceia se lasa o ploaie grea si dintr-o data se intuneca. Te prinde parca asa o melancolie si esti cuprins de tot felul de sentimente. Cauti o patura calda, o cana cu ceai fierbinte, o carte buna si un pat moale. Cauti adapost pana trece furtuna si esti linistit pentru ca stii ca trece si oricum ai fost pregatit pentru ea.
  Si acum daca stai linistit in pace si nu auzi nimic in jurul tau dar vezi in departare cum se apropie furtuna, nu crezi ca este timpul cand trebuie sa te pregatesti?
  Mereu ma intrebam de ce am atata timp liber, de ce sunt asa de plictisit si de ce nu sunt satisfacut orice as incerca sa fac. Din cand in cand o mai auzeam pe mama "de rugat te-ai rugat?" si ma gandeam ca este doar ceva ce trebuie sa zica din datoria ei de mama. Niciodata nu mi-a trecut prin cap ca aceia liniste si pace pe care o aveam si o am, sa fie momentul si linistea care este inaintea furtunii. Eu credeam mereu ca eu fiind crestin trebuie sa ma rog pentru probleme si necazuri atunci cand le am, nu sa ma pregatesc pentru ele si sa ma rog din timp. Doar astazi am realizat ca daca vreau in timpul problemelor mele sa pot sa imi caut o patura calda, un ceai fierbinte si un pat moale si sa stau linistit sa treaca furtuna, trebuie sa fiu pregatit de inainte.
  Acum intrebarea "te-ai rugat?" nu ma mai face sa dau din mana ca si cum "bine bine, am altceva de facut"...
  Acum intrebarea parca ma trezeste de dimineata si ma face sa ma rog chiar daca nici nu vad furtuna in departare. Ma rog ca si cum ea ar fi deja aici, ca si cum ma doare si vreau scapare. Nu pentru ca sunt in durere, nu pentru ca ma ploua si nu am umbrela si nici pentru ca ceva imi lipseste. Dar o fac pentru ca atunci cand furtuna vine, nu vreau sa am o simpla umbrela sau doar un medicament pentru alinarea dureri. Vreau sa am peste cap un acoperis care sa fie atat de puternic incat sa nici nu aud picuri de ploaie, iar durerea sa nici nu o simt atunci cand ea ar trebui sa vina.
  Daca ai citit si tu aceste cuvinte si iti merge bine, pleaca genunchiul si roaga-te ca atunci cand vine greul sa poti trece prin el cu bine. 




TRECÚT1 s. n. 1. Timpul care s-a scurs (până în prezent); întâmplările, faptele, starea de lucruri din acest timp.

  Viitorul este o multime de evenimente si intamplari necunoscute. Este pasul pe care il facem grabit in prezentul real. Dar prezentul si viitorul se datoreaza doar trecutului. Una fara alta nu ar exista.
Astazi am realizat ca fiecare pas si fiecare intamplare din trecutul meu a ajuns sa ma defineasca astazi.

  Am scris definitia a trecutului mai sus ca sa intelegem mai bine despre ce anume vorbim.
Timpul acela care s-a scurs si evenimentele care te ating, te schimba si te formeaza. Te aduc la omul care esti in prezenta si te ajuta sa mergi spre viitor. Trecutul este aceea parte a prezentului, daca pot sa zic asa, care se reflecta in viitor. Imi aduc aminte ca si ieri cand eram copil si bateam mingea cu colegii in curtea scolii. Dar imi aduc aminte si de acele momente care te schimba. Evenimente care te ajuta sa te maturizezi si sa cresti. Parca era ieri cand ma botezam. Si totusi timpul trece asa de repede, iar realizarile noastre sunt asa mici.
  Ieri a fost una din acele zile cand bateria la telefon nu imi ajungea cateva ore. Cand pe Facebook aveam cateva sute de notificari, telefonul suna cand pentru un mesaj cand pentru un apel, iar Whatsapp-ul nu se lasa nici el batut. Ieri a fost ziua cand toata lumea si-a adus aminte de mine si cand toti imi stiau numarul de telefon. Ieri a fost ziua mea. Sunt 24 de ani din 18 mai 1992 si fiecare an are povestea lui speciala.


  Si acum inapoi la subiectul meu. Daca trecutul, prezentul si viitorul sunt legate pentru vesnicie, atunci fiecare decizie luata este o caramida pusa in casa care ne reprezinta pe noi. Si atunci stau si ma gandesc, cum ar trebui sa arate o casa care ma defineste pe mine. Imi fac asa o imagine in cap si ma intreb daca mi-ar place privelistea. Parca ma uit si vad acolo am una mai mare, acolo este una de aur, aici am o bucata de lemn si mai jos este ceva bula parca de aer. Iar toate astea fac doar un zid. Ma intreb oare cum este restul casei si cum v-a arata pe cand este gata. Si daca totusi aspectul ei nu este unul frumos, atunci cum este structura casei care ma reprezinta?
  In momente grele ai luat decizii care au fost stalpi de sustinere pentru viata ta. Iar la bine poate i-ai daramat. Daca trecutul tau iti vorbeste astazi, oare ce ti-ar zice? Daca as vedea viitorul, oare care mi-ar fi prezentul?
Si totusi eu vad viitorul. Ma vad langa El, intr-o imparatie vesnica pe strazi de aur si cantand vesnic.     Daca ma vad acolo care este prezentul meu? Pentru ca trecutul mi-l cunosc si acela nu ma duce in viitorul meu. Eu vreau sa pun mana pe prezent si daca dupa 24 de ani plini de evenimente, intamplari si momente inca nu sunt stapan pe prezentul meu, atunci acum vreau sa fiu. Mai fac un pas si mai creez o caramida pentru casa din mine.

  Nu vrei si tu sa iti faci o idee? Nu vrei si tu sa te vezi cantand pe strazi de aur?
  Nu vrei sa iti pui mana pe viitor luand decizie sa iti schimbi prezentul?
  Nu vrei sa te uiti in trecut si sa iti para rau?

  Astazi sunt aproximativ 2 ani de cand am fost ultimdata la spital. Imi aduc inca aminte aceia zi de miercuri dimineata cand parca nu stiam ce se intampla cu mine. Astazi este joi si chiar daca am fost la urgenta din nou, am aflat ca defapt am apenticita cronica. Sincer sa fiu nu stiam ca exista asa boala. Totdeauna cand auzeam de apenticita stiam ca inseamna automat operatie. La mine s-au uitat si mi-au zis ca sunt bine doar ca se inflameaza apenticita odata la atat si mi se face asa rau.
  In aceia miercuri nu a fost "vizita" mea la spital din acelasi motiv, dar imi aduc aminte ca am mai avut aceleasi simptome si pe atunci nu mi s-a gasit nimic.
  Si cu toate astea pot sa multumesc lui Dumnezeu ca m-a tinut pe picioare astazi si mi-am tinut cumpatul. In toata durerea mea si in aceia stare de lesin El m-a tinut pe picioarele mele si mi-a dat inca viata. Nu merit asa mare har din partea Lui. Nu am facut nimic sa am asa un privilegiu, dar totusi din dragostea Lui si-a intins mana si m-a ridicat. 

  De dimineata stiu ca ma gandeam asa "Tine privirea ridicata spre El si chiar si atunci cand esti in dureri, El te ajuta!". Aveam asa un indemn sa fiu tare si sa nu ma las coplesit de imprejurari. Pe drum chiar mergand la lucru, avand in vedere ca ma trezisem tarziu ma gandeam doar ca ajung la timp. Nu pot sa va explic ca m-am trezit la 4.30 si la 5.01 am fost la lucru. Iar cu o ora mai tarziu plecam cu ambulanta
  Dupa ce toate astea au trecut si pe la 10.00 mi-au zis ca pot pleca acasa, sora mea a inceput sa fac glume si sa imi zica tot zambind, ca eu odata la 2-3 merg si fac o vizita la spital de urgenta. Radea zicand ca mi-am facut un fel de "Friends card" la ei si ca le duc dorul odata la atat. Sincer sa fiu nu imi plac deloc spitalele. Prefer sa indur durerea si sa nu merg la spital. Iar azi dimineata cand am ajusn acolo aveam asa o stare de ciudata ca imi venea sa plang cu toate ce se intamplau in jurul meu. Dar Domnul meu a purtat de grija si in acele momente si m-a tinut tare.
  
  Prin toate astea vreau sa va zic voua tuturor sa nu va lasati complesiti de imprejurarile care va cuprind. Nu va lasati dusi de durere si de probleme in locuri unde nu ati vrea sa ajungeti niciodata. Incredeti-va in Domnul si chiar si atunci cand problemele voastre credeti ca sunt peste puterile voastre va indemn sa va amintit ca El nu ne da un jug pe care sa nu il putem duce. Astea toate fiind spuse va doresc o zi binecuvantata si sper ca atunci cand probleme va ajung sa va aduceti aminte ca EL va iubeste atat de mult incat a dat pentru voi ce a fost mai scump in ochii Lui. Nu va pierdeti increderea in El, dar zi cu zi intariti-va mai mult in EL.


PS: Incidentul de acum 2 ani.
Vei fi bine. (click)

  Pasind pe drumul vietii mele am cautat mereu sa fiu mai intelept. In rugaciunile mele totdeauna ma rugam sa am cel putin 1% din intelepciunea lui Solomon si niciuna din bogatiile lui. Am vrut mereu sa pot judeca mai mult cu capul si sa inteleg mersul lucrurilor.
  Imi amintesc cum mergeam la scoala si ma strofocam sa invat. Cum imi bateam capul si cautam intelepciunea in lucrurile firesti. Atunci la scurta vreme am gasit versetul in Biblie care zicea sa cautam mai intai intelepciunea duhovniceasca si sa nu agonisim in cele trecatoare. Asa ca a inceput un maraton in viata mea ca sa implinesc voia Domnului in toate.
  Parerea despre intelepciune fiind copil imi amintesc ca insemna sa cresti mare, sa ai o varsta si sa fi cu peri albi in cap. Mai vedeam intelepciunea ca si ceva care se dobandeste prin ascultare, apoi am vazut-o ca si ceva care se primeste in dar. Dar niciodata nu am avut senzatia ca eu chiar am primit intelepciunea pe care o cautam din partea Domnului. Multa vreme ma rugam si ziceam ca nu vad unde este intelepciunea despre care scrie in Biblie sa o cerem ca o vom primi. 

  De ceva timp incoace a intrat in viata mea o persoana care imi dovedeste pe zi ce trece cat de orb am fost. Imi arata cand intr-un fel cand in altul cat de gresit am fost fata de Dumnezeu crezand ca El nu vrea sa ma binecuvinteze cu intelepciune. Am fost mintit de insumi mintea mea crezand ca varsta unui om ii da intelepciunea si ca peri albi dovedesc acest lucru. Persoana aceasta mi-a aratat ce inseamna cu adevarat sa nu fi intelept si m-a facut sa ma simt deosebit.
  Am inteles in cele din urma multe din versetele scrise in Eclesiastul si mare parte din cele care nu le intelegeam din Proverbe. Dumnezeu a lucrat cum El a vazut mai bine si mi-a aratat ce inseamna cu adevarat sa nu cauti intelepciunea si sa crezi ca tu ca si om esti mai intelept decat toti.
  Daca vorba aceea zice ca inveti din trecutul tau, astazi cred ca am invatat din prezentul altuia.

  Peri albi, varsta, experienta de viata si totusi intelepciunea nu sta in toate astea. Intelepciunea ti-o da Dumnezeu. Atunci cand ai sa o cauti cu adevarat vei primi intelepciunea de care ai nevoie si nu aceea care o vrei tu. Dumnezeu are grija sa iti puna prioritati in viata daca si tu esti arzator in ce priveste imparatia Lui. Intelepciunea nu se castiga cu nimic pe lumea asta. Nu o dobandesti citind carti sau lovind in pietre mergand pe drumul tau. Nu o vei stapani daca crezi ca ii stapanesti pe alti. Nu o vei avea crezand ca esti atotstiutorul. 

  Daca zic ca Dumnezeu mi-a dat intelepciune nu o zic ca si lauda in dreptul meu. Il laud pe El ca a mai gasit o cale sa imi arate cat de gresit am fost ca si om crezand ca nu ma binecuvinteaza cu intelepciune. Astazi multumesc Celui care m-a binecuvantat cu atata intelepciune incat am inteles anumite aspecte ale vietii. Mi-a dat intelepciunea sa inteleg voia Sa si sa imi fac un viitor in care El sa fie prioritatea mea de o viata. M-a binecuvantat cu o minte sanatoasa in care sa poata El sa imi vorbeasca si eu sa ii aud glasul. 

Tata multumire Tie ca tu lucrezi asa cum Tu vezi ca este nevoie.


  Cu niste prieteni dragi la o poveste si o gustare am fost iesiti ieri seara, cand un barbat s-a apropiat de una din fetele prezenta in grupul nostru si a intrebat-o ceva. De la masa unde stateam am vazut cum ea a gesticulat ceva si el parea uimit. Ea venind inapoi la masa ne-a explicat ce il framanta pe om. El intrebase daca a fost ceva eveniment in apropiere, un party sau daca am fost undeva anume de suntem toti imbracati asa elegant.
  Ca sa va dau o imagine din ceea ce se intampla va descriu locul unde ne aflam si cam ce se intampla acolo. Pe langa grupul nostru de 10 persoane, care iesisem de la biserica si am decis sa mergem undeva sa impartim cateva momente, mai erau si alti tineri de la biserica. Ne adunasem toti la mall si o multime buna dintre noi ocupasem restaurantul Burgerista. Aproximativ jumatate restaurantul era ocupat de tineri iesiti de la biserica. Cu zambete pe fata, chef de viata si imbracati eleganti. Si atunci se naste intrebarea.  



"Cine sunteti? De unde veniti?"
"Sunteti frumosi, eleganti si plin de viata." 

  Fata i-a explicat omului ca suntem iesiti de la biserica si am venit putin in oras. El se uimeste si intreaba unde este asa o biserica de mare? Va imaginati acum cati eram in restaurant si el intreaba de o biserica mare. Un restaurant destul de mic as putea zice. Nu cred ca eram nici 30 de tineri de la biserica si el ramane uimit si intreaba unde este o biserica asa mare. Am ramas uimit sincer sa va spun. Modalitatea in care gandeste lumea din ziua de astazi. 


  Acum cateva luni am avut un caz asemanator la munca. Eu obisnuiesc sa vorbesc mult despre mine celor din jurul meu. Imi place sa stie lumea cine sunt si cam la ce sa se astepte cand sunt in jurul meu. Intr-o discutie cu un coleg dupa ce i-am zis ca am decis sa ma casatoresc el si-a exprimat surprinderea cand i-am zis ca ne cunoastem abia din august si in iulie v-a avea loc nunta. Un baiat de aceiasi varsta cu mine a ras, a dat din cap si a zis ca nu sunt normal. In mintea lui a inceput sa se nasca intrebari. Si atunci a inceput sa ma bombardeze. Raspunsurile mele simple pentru el au fost un izvor de confuzie
  M-a intrebat de ce as face asa ceva, daca totusi nu ar functiona casnicia din motiv ca nu ne cunoastem destul, de unde stiu ca ea este sa fie si alte intrebari de acest fel. In fericirea mea i-am explicat ca eu cred intr-un Dumnezeu care ne aduce pe drumul nostru si ne leaga intr-odragoste de Dumnezeu. I-am explicat ca eu cred intr-un Dumnezeu care nu da gresi niciodata si atunci parca s-a speriat. A inceput sa imi puna intrebari intime despre relatia mea cu viitoarea mea sotie si cand i-am raspunsul la ele, a parut si mai pierdut. Avand in vedere ca lucram mai multi impreuna in acelasi timp, el s-a intors si le-a povestit tuturor ce eu ii spusesem. Uimiti toti mi-au aruncat o privire si in surprinderea lor au vazut un om simplu. 

  Si acum stau si ma gandesc cat de mica este lumea, cat de mare este El si cat de indiferent este omul. Toti au sansa sa auda odata in viata lor despre El si totusi il resping crezand ca este ceva inexistent. Raman uimiti cand vad un grup mic de oameni care inca merg la biserica si sunt surprinsi cand aud ca exista oameni care inca sunt dispusi sa respecte acel lucru numit moralitate
  Daca pentru mine este simplu ca buna ziua existenta Lui, atunci pentru ei este la fel de simplu inexistenta Lui. 
  Si acum revin la seara trecuta unde un om a vazut ceva deosebit intr-un grup mic de oameni. Asa mi-as dori sa vada lumea in noi toti atunci cand se uita la noi. Daca il resping pe El, atunci sa stie prin noi ca exista El si ca credinta noastra nu este zadarnica. Sa aratam lumii ca El ne face frumosi si ne da viata. El ne ridica povara si ne elibereaza de tot ce ne tine legati. Sa vada lumea ca El este raspunsul tuturor lucrurilor. 

  "Spune-mi ceva si lasa-ma sa iti aud glasul. Nu te inchide in tine. Nu tacea si nu te departa de mine. Striga dupa mine si iti voi asculta durerea. Nu fugi de mine, crezi ca vei gasi mai bine in alta parte? Eu te-am ajutat totdeauna, de ce ai vrea acum sa te descurci singur? Supararea ta eu ti-o pot lua. Ingrijorarea ta este doar o piatra mica care o pot ridica. Haide ca poti lupta. Esti un invingator si poti merge inainte. Nu te voi lasa singur. Sunt alaturi de tine asa cum am fost mereu. Am rabdare cu tine si te iubesc fara sa-ti cer nimic inapoi decat aceiasi dragoste care o am eu pentru tine. Nu renunta asa usor pentru ca eu sunt aici sa te ajut. Ridica-te dragul meu pentru ca nu esti doar daramaturi in calea vantului. Nu plange in zadar. Nu epuiza acum. Haide ca este doar inceputul. Eu Cel care a venit dupa tine pana in bezna pustie, sunt si acum de partea ta. Nu te-am parasit si Eu voi si mereu aici pentru tine. Spune-mi ceva si lasa-ma sa te ajut. Vin-o inaintea Mea cu rugaciunea ta. Lacrimele care le versi acum din durerea ta, adu-le inaintea Mea, nu le risipi in supararea ta."

  Asa parca Il auzeam pe El, atunci cand totul ma durea. Eram suparat si doborat la pamant. Mergeam in coate si ma tarsiam de durere. Eram trist si imi era chiar mila de mine. Eram la inceput si nu intelegeam si chiar daca o faceam nu vroiam. El ma chema sa ma alatur slavei Sale si eu refuzam ca un nebun. Nu intelegeam ce era bine pentru mine si ma departam de El. In prostia mea ma inchideam in mine crezand ca nu voi mai scapa niciodata. El m-a ridicat odata si totusi o putea face si acum. Dar ma lasam zdrobit de gandurile mele. Imi stergeam ochii rosi si le ziceam ca vor veni vremuri mai bune. Minteam ca sa pot sa zambesc din nou, pentru ca adanc in mine nu credeam cuvintele care le rosteam. Dar uite  ca intervine El din nou si imi zice in soapta.

  "Am lasat pe cineva sa te poarte in rugaciune, pentru ca te-am vazut slabit si fara putere. Alaturi de tine am trimis pe cei mai destoinici ingeri ai Mei. Ei iti vor purta de grija si atunci cand vei avea nevoie de ajutor trebuie doar sa imi zici pe nume. Eu sunt Cel ce sunt si nu am pierdut din mainile Mele un suflet care ma doreste din toata inima. Ingrijorarile tale sunt acum inaintea Mea. Haide fiule sa iti arat cat de slab esti si cu cata grija se roaga femeia aceasta pentru tine. Haide sa iti arat cu cata dragoste un alt om te aduce inaintea Mea. O vezi cum iti ingrijeste parul? O vezi cu cata atentie se atinge de tine? Vezi cum rugaciunile ei se infasoara in jurul tau? Vezi cum cu cata dragoste si cata caldura vine inaintea Mea pentru tine? Acum pune-te si te roaga pentru ea la randul tau. Vin-o inaintea Mea si sprijineste sufletul acesta la randul tau. Pentru tine am ales doi ingeri si ea, ce are ea? Uita-te atent la Mine si asculta ce iti zic. Ti-am pus intaritura la radacina, te-am adapat si acum iti las protectie. Ridica-te si lupta pentru Mine. Nu descuraja si nu te abate de la Mine. Te chem in durerea ta sa iti amintesti de mine. Fiule eu te iubesc si te vreau cu mine."

  Cum am putut sa ma indoiesc eu de Tine? Cum am putut sa ma las dus de dureri? Fereste-ma acum de mine. Nu ma lasa sa imi fac rau de unul singur. Nu ma lasa sa fug de tine doar pentru ca m-a cuprins frica. Apropie-ma de tine si da-mi puteri. Sa misc munti si sa ii fac sa tremure in fata mea. Nu sa tremur eu inaintea lor. Eu am un Dumnezeu! 
  Eu am un Dumnezeu care pentru mine Si-a dat Fiul si pentru mine a curs sange Sfant pe lemnul din Golgota. Eu am un Dumnezeu in a carui prezenta intru si ma inchin. Eu am un Dumnezeu a carui nume se aude in soapta chiar si in adancul marii. El a carui umbra este lumina vietii vesnice, ma iubeste si ma ajuta chiar daca i-am gresit. Ma iarta si imi pune balsam pe rana adanca. Ma vindeca atunci cand boala ma ataca si imi trateaza sensibil si cu dragoste trupul. Se atinge de mine El, pentru ca eu am un Dumnezeu. 



  Eu cunosc o fata care da culoare vietii mele. Cu fiecare zambet al ei gasesc o culoare noua in viata mea, de care nici nu stiam ca exista. Ea este ca un labirint in care m-am pierdut zambind si a carui pereti se schimba mereu. In visele ei m-am gasit fiind soldat, gata sa lupte pentru ea. In fanteziile ei sunt cavalerul care a invis monstrii din lumea ei. In realitate am fost doar cel care era gelos de ploaia care era mai aproape de ea. Si imi doream atat de mult sa iti ofer tot ce este mai bun in lumea aceasta. In visele tale vroiam sa fiu generalul care duce toate luptele pentru tine. In fantezi sa-ti fiu printul care a cucerit lumea ca sa iti fie tie supusa.  Dar in realitate sunt doar un fiu crescut de Tatal sa iti fiu barbatul de care ai nevoie. 
  Albastru si linistit. Era cald afara si din singuratatea mea se facea o forma pe cerul linistit. Norii se adunau frumos si pictau pe cer o fata. Iti vedeam chipul si ma linisteam incet. Ridicasem mana si incercam sa schimb imaginea norilor de pe cer. Suflam si cu degetul ziceam "haide fa-l mai clar". Dar parca imi faceau in ciuda. Nu au vrut sa imi arete chipul tau pana nu am acceptat acel albastru si pana nu am linistit furtuna din inima mea. Acum ca se facea liniste, chipul tau incepuse sa se vada.
  Rosu si inflacarat. Caldura de afara si razele care erau pe cer mi-au atins inima. Acum te vedeam clar si stiam cu adevart cine esti. Stiam ca tu esti femeia care trebuie sa imi dea fericirea de care aveam nevoie. M-ai salutat si mi-ai facut cu mana usor. Am fost rosu tot si inima mea acum dadea culoare intregului meu trup. Linistea acelui albastru senin devenea acum un rosu inflacarat din cauza dragostei mele pentru tine.
  Galben si nelinistit. Acum ca linistea si pacea le aveam, dragostea si iubirea nu imi lipseau, eram gelos. Pe cei care iti sunt aproape si se bucura de tine. Pe cei care te vad dimineata si isi impart momentele cu tine. Eram gelos pe soarele care te saluta inaintea mea. Pe pasari care iti cantau fara sa apuc macar sa zic ceva. Eram gelos ca esti departe si dragostea mea pentru tine nu se putea manifesta. Vroiam si eu sa pot sa te am mereu aproape si ma nelinisteam ca esti chiar acolo.
  Dar acum stiind ca totul se apropie la curcubeul vietii mele si ca culoarile descoperite devin momente din viata  mea colorata, ma bucur si sunt fericit. Implinirea mea nu este atat de departe. Imi sta la usa si asteapta. Inca putin si bate, iar eu sunt pe cealalta parte asteptand sa deschid usa si sa imi sari in brate. Mi-am cunoscut labirintul si i-am descifrat pereti. Incerc sa ii implinesc visele si fanteziile sa le fac realitate. Culorile daruite de ea vor fi curcubeul familiei nosatre. Este ea, culoarea vietii mele si eu sunt barbatul crescut de El pentru ea. 


Astazi va fac cunostinta cu familia mea. Bun venit la inca o zi de miercuri frumosa in care pozele vorbesc singure. Evenimentul WW este gazduit pe blogul lui Calin. Happy WW everyone.
Sursa imaginilor sunt de pe contul meu de instagram. 

 Sora mea cea mai mica.

Mama 

 Logodnica mea.

Sora mea cea mai mica.

Sora mai mica decat mine cu un an.

Si bineinteles, tata!

  Zilele trecute am avut o dilema. Incepea totul cu o sticla verde, un gust ciudat si un zambet. Mi se parea ca ceva nu este la locul lui si total deplasat. Nu intelegeam cum este asa ceva posibil si incercam sa imi explic ce inseamna aceasta sticla. Avea un nume de un animal salbatic si o culoare care inseamna doar speranta. Nu inteleg cum totusi omul alege sa puna mana pe aceasta sticla. Asa ca va prezint si vou dilema mea si anume, berea fara alcool.
 Am incercat sa imi dau o explicatie la cum a ajuns un om sa fabrice asa ceva. Am zis ca pentru un om care iese cu prietenii la baut si totusi el conduce, pentru un copil care vrea sa se simta smecher intre prieteni, pentru ca sa existe si altfel de "suc". Dar astazi am mai gasit inca un motiv. Ca sa poata un copil a lui Dumnezeu sa fie amagit. Da ati citit foarte bine. Am incercat sa imi zic ca totusi nu exista asa ceva. Ca un copil a lui Dumnezeu nu ar vrea sa bea bere. Fie ea cu sau fara alcool nu cred ca ar trebuit sa te amagesti chiar asa.
 Ca sa va explic punctul meu de vedere va voi da si alte exemple. Pentru mine categoria aceasta de amagire este mare si eu personal as vrea sa ma lipsesc de astfel de lucruri. Berea fara alcool pentru unii este un suc simplu ca oricare altul. Ei zic ca este mare diferenta pentru ca nu este alcool in ea si eu le vad acelasi lucru. De ce sa fie diferit faptul ca atunci cand una iti curge incet pe gat te incalzeste iar alta te lasa rece? Ca sa iti dau sa intelegi uite-mi exemplu. Sa bei bere fara alcool este ca si cum ai merge la un bordel doar ca sa iti speli privirea. Este ca si cum ai conduce pe niste prieteni la o spargere de banca si dupa i-ai duce acasa. As putea spune ca este ca si cum te-ai lipsi de haine in fata logodnicei tale inainte de nunta. Sau pur si simplu ca si cum ai sta pe gura prapastiei ca sa simti adrenalina. 



 Nu te amagi si nu iti risca viata pe o gura de prapastie la care nu ii cunosti sfarsitul. Nu pune piciorul in aer crezand ca esti viteaz si ca poti sa te sprizinesti doar pe un picior. Ce te face sa crezi ca astazi bei bere fara alcool si maine nu vei bea cu alcool? Imi permit sa iti spun ca esti slab, pentru ca stiu din ce sunt fac eu ca si om si mai mult de atat sunt 100% ca in tine nu a fost pus alt material mai puternic. Vrei sa iti incerci limitele? Vrei sa vezi cat de tare esti? Ia in mana niste nisip si sufla-l in aer. Spune-mi acum unde este nisipul respectiv si ce s-a ales din el.
 Ai fost facut din simpla tarana si insuflat cu viata de El. De ce trebuie tu ca si om sa ridici o sticla, sa iti speli privirea, sa conduci ba chiar sa stai pe buzele monstrului care este gata sa te inghita? Deci te indemn viteazule, nu te juca cu focul caci esti uscat si vei arde.

PS: Daca tu crezi ca eu gresesc in parerea ta astept sa iti ascult parerea intr-un comentariu mai jos.

Poza facuta in momentul care am decis sa imi schimb viata.
 Decizia care mi-a luat singuratatea.
Happy WW. 


Vă invit să participați la Miercurea fără Cuvinteeveniment săptămânal inițiat de Carmen și continuat de Calin, împreună cu prietenii acestei adevărate sărbători a blogosferei. 
  In zilele de astazi traim majoritatea sub presupunerea ca barbatul este un fel de forta bruta. O piatra care se lasa cioplita de munca vietii si care se adapteaza dupa nevoile ei. Dar astazi scriu ca sa va contrazic atat pe toate fetele care au impresia ca un barbat este doar un zid bine ridicat in care poti da cu orice, cat si pentru barbati care au impresia ca daca dau cu un pumn in masa ii face barbati adevarati.
  Acum cateva zile discutam cu cineva imi incerca sa imi explice cum vede ea barbatul. Pe mine imaginea respectiva m-a socat. Barbatul in ochii ei era cumva un fel de om in care poti arunca orice, ca nu se loveste si nu este simtit de durere. Un perete pe care il poti sparge si zidi inapoi. Un barbat este o fiinta fara sentimente delicate, el nu plange, nu se supara si totul este simplu pentru el. Tot acest barbat este cel care ar trebui sa lucreze de dimineata pana seara iar la sfarsitul zilei sa fie un fel de om pe care iti poti arunca toate problemele si el sa nu fie afectat deloc. Este omul a carui probleme nu exista si care exagereaza in orice face sau ce zice. Daca cumva se simte neglijat, neindreptatit, injosit sau altele, el nu este considerat barbat. Sau cel putin nu este considerat barbat pentru barbatul trebuie sa fie o forta bruta cu un caracter de piatra si sentimente de otel. Chiar daca piatra se sfarma, otel se topeste si forta este contra batuta.
  Pe cealalta parte exista si barbatul care traieste sub influenta sindromului regesc. Ce numesc eu sindrom regesc? Este foarte simplu. El ca si barbat are drepturi, lui ii sunt toate permise si el poate face tot ce vrea fara sa fie luat la raspundere. Pe el nu il intereseaza ce gandesti despre el atata timp cat in prezenta lui te comporti cu el ca si un rege. Daca cumva nu esti de accord cu cele spuse de el esti in risc si consecintele trebuie suportate. Atunci cand el vine de la munca trebuie mancarea sa fie pe masa si patul pregatit pentru relaxare. Daca cumva el si cu altcineva intra intr-o discutie aprins el are tot dreptul sa loveasca cu pumnul in masa ca sa isi faca simtita prezenta si autoritatea. Si cu toate astea coroana ii lipseste si slujnice inca nu are pe langa "palat".


  Cu toate acestea spuse eu nu sunt de accord nici cu una si nici cu alta dintre caracterizari. Barbatul este o fiinta vie si are sentimente la fel de puternice ca si o femeie. Sa il batjocoresti si sa te astepti ca nu il supara sau nu il raneste, este o greseala. Sa il tratezi ca si o bucata de material de constructie este o alta greseala. Sa nu mai zic ca trebuie sa te comporti cu fiecare om exact asa cum ai vrea sa se compoarte altii cu tine. Iar apoi dragul meu "rege" nu uita ca nimeni nu ti-a pus coroana pe cap si nu ti-a facut ungeria. Daca vrei lucrurile facute poti sa le faci si singur, iar daca vrei sa fi barbat adevarat si rege in casa ta atunci poti sa te pui ca omul jos si sa stai la discutie ca omul si nu sa lovesti in masa ca leul in jungla. Sotia nu iti este slujnica si copii nu iti sunt sclavi. Pretuieste ce ai langa tine si daca cumva crezi ca esti rege, atunci sa iti amintesti ca ti-ai luat langa tine o regina si cu ea ati adus pe lume niste printi si printese. Daca vrei sa scapi de energia extra, nu lovi cu pumnul in mese. Pune osul la treaba si lucreaza din greu pentru familia ta.
  Nu vreau sa va simtiti loviti de ce va zic sau sa o luati personal pentru ca va regasiti in cele scrise. Dar ganditi-va cum se simt cei din jurul vostru in momentul in care deja va-ti regasit aici. Si acum nu mai stati pe ganduri. Mergeti si va impacati si tratati barbati si barbati pe cei din jurul vostru, asa cum se cuvine. 
  Acum cand trebuia sa dorm, ascult in liniste pianul cum imi canta. Canta despre tine si despre mine. Canta in noaptea asta de tacere. Aud acum apa care curge in spatele tacerii mele. Ma cuprinde un fior si incep sa scriu. In mai putin de 5 ore, merg la lucru si eu ma prefac ca dorm crezand ca asa voi sta maine treaz in fata calculatorului. Mie inca imi canta pianul si acum vrea sa imi aduc aminte. Ma intreb, oare ce am uitat? In spatele tacerii mele se ascunde altceva? Nu vreau cumva sa imi aduc aminte? Ma uit pe geam afara, vad razele lunii si asta ma face sa ma intreb daca nu cumva stii tu ce am uitat. Sau poate tu esti persoana care trebuie sa isi aduca aminte? Dar oare tu ai vrea sa iti amintesti? Aproape ca visez acum. Sau ma prefac din nou? Oh visul asta este frumos. Uite acolo, vezi? Cum sa nu vezi, doar este evident. 
  Acolo a fost inceputul la toate. Atunci a fost momentul in care totul a primit culoare. Parca este o amintire, parca este ceva ce uitasem amandoi. Nu intelegi? Cum adica? Era atunci cand cantecul pe care il ascult acum ne alina pe amandoi si ne aducea tot mai aproape. Cred ca te prefaci si te joci cu mine zicandu-mi ca nu-mi vezi visul, ca nu iti amintesti ce s-a 'ntamplat.
Poate vine ziua cand ai sa vezi si ai sa intelegi. 
  Iar daca nu, atunci ai sa vezi cum m-am pierdut in drumul meu spre tot ce eu am crezut ca este sa fie. Cum fugind dupa fericiri artificiale am cazut in abisul unde lacrimile se bucura de ecoul lor. Acolo unde singurul zambet care ai sa il vezi este celui care se bucura de suferinta ta. Pierdut pe marea unde titanicul parea a fi un mit spus din tata in fiu. Intre insulele unde barca mea se lovea de valuri care parca ma aratau cu degetul razand in hohote. Am ajuns sa vad ce este omul fara El si cum te poti strofoca sa iesi de acolo. Dai din maini si din picioare, ramai fara respiratie si ti se tau aripile ingeresti, sangerezi si esti chinuit in dureri. Inima ta aude niste corzi de vioara plangand iar sufletul se hraneste cu un pian inlacrimat. Scaparea ta este harpa lui David si locul tau de adapost este Turnul Sau. De acolo ies acum inotand in marea plina de sare. Parca ma inec si nu stiu daca o fac din  cauza lacrimelor mele sau datorita apei care parca ma acopera. Barca mea s-a dus odata cu titanicul la fund si eu am ramas sa inot spre mal. Dar aceste valuri parca ma inghit.
  Aminteste-ti ca sa nu ma vezi plangand, sa nu ma pierd in Odisea larga , sa nu uit de unde am pornit. Ia-ma de mana si aminteste-mi si mie. Ajuta-ma sa ma ridic de unde am cazut. Sunt deja 4 ore pana ce ma pornesc spre lucru. Acum mos Ene vine si imi da pe la gene. Ochii mi se inchid usor si lacrima acolo se opreste. Abia mai vad razele lunii si visul devine realitate. Pianul continua sa cante inimii mele si vioara imi alina sufletul intristat. Vin-o cu mine in visul realitatii mele si adu-mi aminte de toate cele ce le-am uitat. 

O suflare si universul primeste culoare. Primeste culoare in ochii tai si vezi lumea in primele momente din viata ta. Asa incepe firul vietii tale si o calatorie frumoasa. Surprize placute, iubire, dragoste, suparari, tristete si alegeri noi in fiecare zi. Mergi pe calatoria asta incepand ca si copil crezand ca totul este pur, continui ca si adolescent crezand ca este timpul in care trebuie sa dovedesti lumii ca tu esti urmatorul Ché. Apoi ajungi sa te linistesti si sa te lupti cu proprii copii si pe cand inca nu ti-ai dat seama deja fug nepotii in jurul tau si te cuprind intr-o sarbatoare de Craciun cu zambete si veselie.
Acum ramane doar sfarsitul calatoriei si inceputul vesniciei tale. Exact asa, inceputul vesniciei. Nu vreau sa folosesc cuvantul moarte si nu inteleg notiunea cuvantului folosit in dreptul omului. Omul nu moare pentru ca parte din el este suflet si eu inteleg ca sufletul este vesnic. Am credinta aceasta ca in acel proces in care lumea il descrie ca si moarte, o  parte din om devine vesnica. 

Eu prin cuvantul "mort" inteleg ceva ce a incetat sa existe. Ceva ce si-a pierdut amprenta pentru totdeauna. Mort este un animal, un copac uscat si as zice ca pana si o piatra este moarta, dar in niciun caz omul.
Nu am sa inteleg si nu am sa accept aceasta notiune a lumii care zice "a murit si gata nu mai este". Pentru mine aceasta schimbare este o minune lasata de Dumnezeu in drumul nostru ca o fiinta vesnica care suntem. Acei 70-80 de ani care ii traim pe Terra, in lupta, chin si truda sunt pur si simplu o pregatire intensiva pentru vesnicia care ne asteapta. Eu anii aceia ii vad ca un cuptor in care este pus vasul de lut inainte sa fie pus in magazin pentru vanzare sau la lucru. Pentru mine a muri este un moment de reculegere si nu sunt trist ca cineva a trecut la cele vesnice, sunt trist pentru ca stiu ca oricand imi poate veni randul si eu inca nu sunt pregatit. Nu ma intristeaza faptul ca persoana respectiva nu mai exista in mijlocul meu, ma intristeaza sa stiu ca mai am de mers in continuare pe drum fara sfatul si sprijinul persoanei respective. Calatoria mea inca nu este gata.
Eu inca nu mi-am terminat rebeliunea. Revolutia mea contra lui Ceausescu inca nu este gata. Copiii mei inca nu se cearta prin dormitor. Nepotii mei inca nu sunt in jurul meu sa ma traga de barba si sa astepte sa le zic o poveste de Craciun. Eu inca mai am de trecut prin cateva aspecte ale vietii ca sa ajung la transformarea mea in ceva frumos si vesnic. Bineinteles ca nu toti vom fi mantuiti si nu toti vom ajunge in imparatia promisa de Dumnezeu, dar asta nu inseamna ca aceasta schimbare este mai putin minunata si nesemnificata. Va garantez ca partea aceasta cand sufletul decide sa paraseasca trupul este unul din lucrurile cele mai extraordinare si eu privesc acest eveniment cu uimire.
Va doresc tuturor celor care sunteti in pragul unui asa eveniment sa va ganditi serios la vesnicia care va asteapta si sa va puneti in cumpana. 

Calatoria aceasta are "sfarsitul" ei si cu toti am vrea ca venicia noastra sa fie una petrecuta in Paradis. 

 

 In memoria Mariei Strimbu. O sora, mama si bunica care a trecut la cele vesnice. Un suflet care in toti cei 79 de ani a atins cu prezenta ei fiecare inima din jur.
Domnul sa binecuvinteze familia indoliata si pe noi toti sa ne trezeasca la realitate. Suflet vesnic ne bucuram si iti multumim pentru calatoria ta cu noi in toti cei 79 de ani.


Dumnezeu randuieste lucrurile asa cum El vrea. In ultimele evenimente din viata mea am inteles cum El lucreaza. Am vazut cu El isi duce planul pana la capat, chiar si atunci cand noi ne zbatem si plangem. Imi amintesc cum se intampla acum cativa ani cand trebuia sa ma mut in Austria. Mi-a placut asa de mult cand am decis ca ne vom muta cu familia aici. Dar si asta s-a intamplat asa peste noapte. Pana atunci eram revoltat si nu vroiam nici sa aud de schimbare, de ceva nou. Astazi sunt aici si totul mi se pare ca si acasa. 
Adevarul este ca m-am intors un an inapoi in Grecia cand am vazut ca aici nu mi se indeplinesc planurile si nevoile mele nu sunt satisfacute. Dar defapt erau doar niste pretentii pe care poate Dumnezeu doar le-a ingaduit pentru ca inima mea vroia acest lucru. Dupa acel an am venit inapoi in Austria si m-am inscris la facultate, credeam eu ca voi fi un arhitect maret si voi face ceva in viata cu aceea facultate. Dar planul Lui a fost altul pentru mine. Mi-a ingaduit acest moft timp de aproape 3 ani. Si dupa ce a decis ca totusi este timpul sa imi revin pe drumul care El il are pregatit pentru mine, "mi-a dat un dos de palma" si m-am trezit. Esecul mi-a batut tot mai des usa si facultatea se ducea pe o stanca in jos, iar in urma ei ramaneau doar niste amintiri si bucatele de un vis frumos pe care il urmeam de mic copil. 


In utlimele evenimente din viata mea, am realizat ca atunci cand te lasi in mana Lui si te increzi in El, atunci El face posibil totul de pe o zi pe alta. Caracterul tau se modeleaza dupa voia si planul Sau. Nu ai mofturi si nici frica nu te cuprinde. Totul devine clar si tinta ta acum este una si aceeasi cu a Lui. Acum El te tine in mana Sa si tu esti in siguranta. Nu am inteles multa vreme de ce trebuie sa mi se intample mie una si alta, de ce trebuie toti sa fie fericiti pe drumul pe care au pornit iar eu sa fiu tot in cadere. Astazi marturisesc ca El a ingaduit mofturile mele si mi-a dat drumu in pornirea dorintelor mele. Ca sa ajung sa inteleg ca planul Sau cu mine nu este acelasi cu planul meu. 
Mi-a dat aripi sa zbor, iar eu fugeam obosind. Mi-a dat un drum limpede si frumos, iar eu am ales stanca si urcusul greu. Mi-a oferit o livada de belsug, iar eu am fugit dupa niste fructe amare intr-o padure saraca. Mi-a dat fericirea si bucuria, dar eu incapatanat am cautat-o numai departe de El. Astazi, pot sa marturisesc ca langa El in post si rugaciune mi-a deschis El ochii sa vad ceea ce mi-a promis inca de la inceputul drumului meu.
Imi amintesc ca se intampla acum cu 6 ani in urma cand imi zicea "..erai intr-o camera si te uitai dupa ea afara, dar Eu mai am de lucrat la ea..". Au trecut 6 ani in care am cautat-o pe "ea" si parca in cautarea mea am crezut mereu ca am gasit-o. Cand intr-o fata cand in alta. Iar la fiecare "gasire" a mea am ramas cu inima trista, pentru ca Domnul ingaduia sa primesc lectia. Imi zicea deseori "..Eu te calauzesc.." si parca in mine radeam si ziceam de fiecare data ca reusesc eu cumva. 
Mi-am cunoscut viitoarea sotie acum trei luni si jumatate. M-am pus inaintea Lui si am zis "Doamne este ea fata pe care tu ai pregatit-o pentru mine?". Chiar imi amintesc ca eram asa de serios in discutiile mele ca nici nu imi permiteam sa zic ceva care sa ii dea o speranta falsa. Nu vroiam nici macar sa o fac sa zambeasca. Am cazut pe genunchi si am postit. Imi ziceam doar "Doamne nu ma lasa sa fug iar dupa inca o umbra". Raspunsul a venit mai tarziu si El mi-a zis sa merg inainte cu incredere. Dupa acel raspuns am vorbit serios cu Alice si i-am zis ca eu sunt foarte serios in privinta aceeasta si daca nu avem ganduri de ceva mai mult decat zambete si niste momente frumoase atunci mai bine nu vorbim deloc. Spre surprinderea mea, ea zise direct.. "sunt total de accord cu tine..!"
Astazi suntem logoditi si toata lumea zice ".. copii nu este prea devreme? Discutati de doar 3 luni...". Astazi suntem pe deplin incredintati ca noi suntem uniti inaintea Lui si drumurile noastre duc inainte pe drumul care El l-a pregatit pentru noi atunci cand noi inca nici nu ne cunosteam.
Acum stiu ca sunt pe drumul care El vrea sa fiu. Acum sunt incredintat ca El imi conduce viata si merg inainte. Stiu ca este greu in viata. Este greu cand esti singur dar cand deja suntem doi sau chiar 3 problemele cresc si se inmultesc. Am invatat matematica in scoala si mi-a placut, dar Dumnezeu mi-a dovedit ca acolo unde este El.. matematica mea este inmultitat totdeauna cu INFINIT. Si rezultatul asteptat de mine nu este niciodata concludent cu cel care mi-l da Dumnezeu.
Daca astazi este pe acelasi drum cu mine si cautarea ta este asemanatoare cu a mea.. te indemn sa te arunci jos cu fata la pamant si sa plangi amarnic, pentru ca planul tau de o viata este pe cale sa se prabuseasca atunci cand intra El in viata ta. Acel plan al tau care l-ai urmarit de cand inca erai copil mic, este pe cale sa se faca un abur. Acel mare "palat" pe care ai inceput sa il construiesti pentru tine si copiii tai este acum doar o coliba de fan care se darama bucata cu bucata. El, acum cu lucrarea Sa si planul Sau iti ridica CASA si locuinta asa cum El vrea. Acum tu esti prelucrat de mana Lui si totul primeste forma dorita de El in viata ta. Increde-te in El si du-te inainte plin de fericire ca viata ta primeste un rost acum.
Eu mi-am primit lectia si acum sunt fericit de felul in care Domnul a lucrat si lucreaza in viata mea. Va indemn pe toti sa multumiti lui Dumnezeu ca lucreaza in felul in care El o face si cum El gaseste cu putinta, pentru ca va marturiesc este frumos si placut sa stai aproape de El.