Astăzi am asistat la o discuție pe care soția mea a avut-o cu fiica noastră cea mare. A fost unul dintre acele momente în care îți pui la îndoială capacitatea de părinte. Nu am avut multe momente ca acesta, dar după cum arată, voi avea mai multe dintre ele pe drumul meu. Nu-mi amintesc cuvânt cu cuvânt cum a început discuția, dar a avut ceva de-a face cu costumația de Halloween. Răspunsul soției mele a fost unul pe care l-am aprobat. Ea a spus că „Isus nu ar vrea să ne îmbrăcăm și să sărbătorim Halloween-ul...” în timp ce a adăugat câteva detalii despre ce înseamnă Halloween-ul, fiica noastră avea deja răspunsul ei pregătit și a spus „Dar mami, Valentina de la grădiniță se va îmbrăca și vreau si eu..."

    Nu m-am gândit niciodată la asta când eram copil, dar acum parcă m-a lovit în cap, singura dată când îmi doream cu adevărat să merg la școală de Halloween și aveam totul planificat, chiar mi-am rupt piciorul. Mi-a trecut prin minte să am un baston și să fiu bătrân, ceva ca un bătrân Charlie Chaplin. Nu am ajuns niciodată la acel eveniment. Astăzi mă gândesc înapoi și mă trezesc confruntat cu asta, pentru că copiii mei vor să aibă aceeași experiență pe care mi-am dorit-o și eu. 

    Dar, în schimb, soția mea i-a explicat ce i-ar plăcea lui Isus și ce ar face El. Trebuie să recunosc că copilul meu este cel care va alerga la grădiniță și va explica totul profesorului ei ca atare, m-am cam speriat. În zilele noastre, pentru astfel de lucruri, copiii sunt luați din propria familie. Dar m-am gândit din nou și mi-am spus, atâta timp cât îmi învăț copiii Calea, Calea Lui, atunci nu trebuie să-mi fac griji pentru nimic. Ca atare, sper doar să-mi învăț copiii ce iubește Isus, ce ii place și ce ne rezervă El.

    Cred că nu va dura mult și va trebui să-i cumpăr copilului meu una dintre acele brățări "Ce ar face Iisus?" (WWJD). Doar pentru ca de fiecare dată să se poată întreba ce ar face El de fapt. Ceva ce fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe.