Aveau o minte a lor.

08:08

  Și se făcea că este April. Chiar luna trecută când mergeam acasă la socrii. Eu nu îi mai vizitasem de când a fost nunta. Cum nu stau bine cu concediu, nu am mai ajuns prin România. În orice caz acum am găsit și noi ocazia sa plecăm într-o mică excursie având în vedere că am primit concediu și mai ales pentru că era și ziua de naștere a lui Alice. Dar povestea mea de introducere este legată de acel grătar făcut chiar înainte de plecare, chiar înainte de drumul nostru spre casă, când Alice a vrut și cartofi făcuți tot pe grătar. Nici nu aș vrea să mai intru în detalii legat de grătarul acel amărât cu care ne-am trudit cu cumnatul! Problema au fost în cele din urmă cartofii care fiind tăiați prea mici de Alice cădeau de pe grill direct pe cărbune. 
  Iar acum două săptămâni aceiași poveste cu grătarul făcut acasă la părinți mei. Alice vrea din nou cartofi pe grătar și uită ce i-am zis despre ei acum o lună. Îi taie iarăși așa mărunți și ne chinuim iar cu tata ca să îi gătim. 
  Tăiați subțire și mărunți ne chinuim când cu mâna, când cu spatula ba chiar încercăm și cu furculița. Ei tot neascultători se aruncă direct prin grilul de la grătar în cărbune și gata încep a arde. Cade primul, cade al doilea și încercăm orice metodă ca să nu pierdem prea mulți în cărbune dar nimic, parcă aveau o minte a lor. Și atunci a fost când m-am întors și i-am zis la Alice lucru următor, după care mi-a zis că doar eu puteam să mă gândesc la așa ceva în timp ce stăteam lângă un grătar. 
  Și i-am zis exact așa.
Stau și mă uit la cartofii aceștia care i-ai tăiat cu grijă și tot cu grijă încercăm cu tata să îi gătim. Încercăm să nu îi ardem sau să nu îi lăsăm cruzi. Dar pentru că ei au o minte a lor tot se strecoară prin gril și cad în cărbune. Și exact așa am impresia că face Dumnezeu cu noi oamenii. Ne i-a, ne curăță așa cum vede El potrivit și ne pune pe ''grilul vieții''. Focul este perfect, grilul este numai bun și totuși noi nu ne lăsăm prelucrați de EL. Exact ca și cartofii aceia, avem o minte a noastră și decidem că este mai bine să stăm direct pe cărbune, să ardem pe el decât să păstrăm distanța noastră.
Încearcă Domnul când cu ''furculița'', când cu ''spatula'' și chiar Își întinde mâna deasupra cărbunelui ca să nu cumva ne scape acolo jos în foc. Și totuși noi avem o minte a noastră și ne strecurăm încet, încet acolo. Rezultatul fiind unul neplăcut. De acolo scoți ori un cartof carbonizat, ori iese odată cu cenușa făcut și el deja cenușă.
  Și mă întreb eu acum, la sfârșitul nostru ce am vrea noi să fim? Carbonizați, cenușă sau un cartof bine făcut și bun la gust?

PS: Ți s-a făcut poftă de mâncare? Îmi pare rău!






You Might Also Like

0 Comentarii

Followers

Facebook Page