Ieri dis de dimineata m-am trezit cu supararea in gand. M-am trezit epuizat dupa o noapte linistita. Insa nu a fost noaptea ceea care ma suparat. Dar vorbele rele care or fost infipte in mintea mea.
Vorbele si cuvintele rautacioase care nu stiu ce inseamna respect. Cuvinte care ranesc sentiente si doboara caractere, care pun in genunchi suflete si care dezorienteaza orice sentiment. Ele sunt cuvintele unui om care inca nu sa maturizat. Sunt cuvinte aruncate in vant cu dublu tais care lovesc mintile celor din jur. Si atunci in tristetea mea apelez la zambete false si bucuri de o clipa, glume si momente amuzante. Atunci imi deschid inima si ascult instrumentalul inimi care atinge orice nota, orice sentiment. Atunci ating cerul si ma tin de soare. Doar atunci, in clipa de tristete ating infinitul. Atunci pot si eu sa visez pentru ca nu imi este interzis.
Dar si daca ar fi interzis, as incalca orice lege si as visa in continuare! Fara vis nu exista speranta, ca si om nu iti pui o tinta in viata, omul ar fi dezorientat, fara tel si fara nici un scop in viata. Astazi am dreptul sa visez si nu voi inceta. Voi atinge infinitul si voi uita orice tristete. MA VOI BUCURA!!