(Asculta in timp ce citesti)

Ma uit la pictura si vad, te vad pe tine cu capul aplecat in jos. De abea iti misti picioarele, cu greu clipesti, ochii iti sunt umflati si lacrimele tale nu se mai opresc. In mersul tau vezi decat frunze cazute pe jos, iar cand ridici privirea catre cer vezi furtuna care vine. De parca nu iti erau destule necazurile, te mai gandesti "Asta imi lipsea acum, sa ma si ploaie!". Insa condus de durerea ta nu vezi caci dintre nori  rasare o lumina. Ea cade direct pe fata ta, chiar ridici mana in dreptul ochiilor tai din cauza ei. Insa tu, tu te gandesti inca la aceea furtuna, insa peste tine e aceea raza de lumina. Ea de fapt vine ca sa iti ia tie problemele si sa ramai doar cu aceea raza, sa ramai doar cu bucuria, cu speranta... si in Lumina! Lasa furtuna aceea sa treaca si nu te zbate, nu deschide umbrela pentru ca atunci va veni si vantul puternic, si el in furia lui iti va lua si umbrela. Lasa picaturile de ploaie sa iti brazdeze fata de lacrimi pentru ca furtuna vine si pleaca, dar raza de lumina va ramine si iti va umplea fata de bucurie.

(Si pe urma asculta)