Visul realitatii mele.
18:05
Acum cand trebuia sa dorm, ascult in liniste pianul cum imi canta. Canta despre tine si despre mine. Canta in noaptea asta de tacere. Aud acum apa care curge in spatele tacerii mele. Ma cuprinde un fior si incep sa scriu. In mai putin de 5 ore, merg la lucru si eu ma prefac ca dorm crezand ca asa voi sta maine treaz in fata calculatorului. Mie inca imi canta pianul si acum vrea sa imi aduc aminte. Ma intreb, oare ce am uitat? In spatele tacerii mele se ascunde altceva? Nu vreau cumva sa imi aduc aminte? Ma uit pe geam afara, vad razele lunii si asta ma face sa ma intreb daca nu cumva stii tu ce am uitat. Sau poate tu esti persoana care trebuie sa isi aduca aminte? Dar oare tu ai vrea sa iti amintesti? Aproape ca visez acum. Sau ma prefac din nou? Oh visul asta este frumos. Uite acolo, vezi? Cum sa nu vezi, doar este evident.
Acolo a fost inceputul la toate. Atunci a fost momentul in care totul a primit culoare. Parca este o amintire, parca este ceva ce uitasem amandoi. Nu intelegi? Cum adica? Era atunci cand cantecul pe care il ascult acum ne alina pe amandoi si ne aducea tot mai aproape. Cred ca te prefaci si te joci cu mine zicandu-mi ca nu-mi vezi visul, ca nu iti amintesti ce s-a 'ntamplat.
Poate vine ziua cand ai sa vezi si ai sa intelegi.
Iar daca nu, atunci ai sa vezi cum m-am pierdut in drumul meu spre tot ce eu am crezut ca este sa fie. Cum fugind dupa fericiri artificiale am cazut in abisul unde lacrimile se bucura de ecoul lor. Acolo unde singurul zambet care ai sa il vezi este celui care se bucura de suferinta ta. Pierdut pe marea unde titanicul parea a fi un mit spus din tata in fiu. Intre insulele unde barca mea se lovea de valuri care parca ma aratau cu degetul razand in hohote. Am ajuns sa vad ce este omul fara El si cum te poti strofoca sa iesi de acolo. Dai din maini si din picioare, ramai fara respiratie si ti se tau aripile ingeresti, sangerezi si esti chinuit in dureri. Inima ta aude niste corzi de vioara plangand iar sufletul se hraneste cu un pian inlacrimat. Scaparea ta este harpa lui David si locul tau de adapost este Turnul Sau. De acolo ies acum inotand in marea plina de sare. Parca ma inec si nu stiu daca o fac din cauza lacrimelor mele sau datorita apei care parca ma acopera. Barca mea s-a dus odata cu titanicul la fund si eu am ramas sa inot spre mal. Dar aceste valuri parca ma inghit.
Aminteste-ti ca sa nu ma vezi plangand, sa nu ma pierd in Odisea larga , sa nu uit de unde am pornit. Ia-ma de mana si aminteste-mi si mie. Ajuta-ma sa ma ridic de unde am cazut. Sunt deja 4 ore pana ce ma pornesc spre lucru. Acum mos Ene vine si imi da pe la gene. Ochii mi se inchid usor si lacrima acolo se opreste. Abia mai vad razele lunii si visul devine realitate. Pianul continua sa cante inimii mele si vioara imi alina sufletul intristat. Vin-o cu mine in visul realitatii mele si adu-mi aminte de toate cele ce le-am uitat.
Acolo a fost inceputul la toate. Atunci a fost momentul in care totul a primit culoare. Parca este o amintire, parca este ceva ce uitasem amandoi. Nu intelegi? Cum adica? Era atunci cand cantecul pe care il ascult acum ne alina pe amandoi si ne aducea tot mai aproape. Cred ca te prefaci si te joci cu mine zicandu-mi ca nu-mi vezi visul, ca nu iti amintesti ce s-a 'ntamplat.
Poate vine ziua cand ai sa vezi si ai sa intelegi.
Iar daca nu, atunci ai sa vezi cum m-am pierdut in drumul meu spre tot ce eu am crezut ca este sa fie. Cum fugind dupa fericiri artificiale am cazut in abisul unde lacrimile se bucura de ecoul lor. Acolo unde singurul zambet care ai sa il vezi este celui care se bucura de suferinta ta. Pierdut pe marea unde titanicul parea a fi un mit spus din tata in fiu. Intre insulele unde barca mea se lovea de valuri care parca ma aratau cu degetul razand in hohote. Am ajuns sa vad ce este omul fara El si cum te poti strofoca sa iesi de acolo. Dai din maini si din picioare, ramai fara respiratie si ti se tau aripile ingeresti, sangerezi si esti chinuit in dureri. Inima ta aude niste corzi de vioara plangand iar sufletul se hraneste cu un pian inlacrimat. Scaparea ta este harpa lui David si locul tau de adapost este Turnul Sau. De acolo ies acum inotand in marea plina de sare. Parca ma inec si nu stiu daca o fac din cauza lacrimelor mele sau datorita apei care parca ma acopera. Barca mea s-a dus odata cu titanicul la fund si eu am ramas sa inot spre mal. Dar aceste valuri parca ma inghit.
Aminteste-ti ca sa nu ma vezi plangand, sa nu ma pierd in Odisea larga , sa nu uit de unde am pornit. Ia-ma de mana si aminteste-mi si mie. Ajuta-ma sa ma ridic de unde am cazut. Sunt deja 4 ore pana ce ma pornesc spre lucru. Acum mos Ene vine si imi da pe la gene. Ochii mi se inchid usor si lacrima acolo se opreste. Abia mai vad razele lunii si visul devine realitate. Pianul continua sa cante inimii mele si vioara imi alina sufletul intristat. Vin-o cu mine in visul realitatii mele si adu-mi aminte de toate cele ce le-am uitat.
0 Comentarii