Sotul de care are ea nevoie!
00:15
Titlul zice totul. Sotul de care are ea nevoie. Oare scriu despre un barbat care isi cauta o sotie, sau scriu despre o femeie care isi cauta sot? Despre nici una. Scriu despre un barbat zilnic care este deja casatorit si deja are o sotie superba in casa lui. Scriu despre femeia care zilnic este acasa si isi asteapta sotul cu drag de la munca. Scriu defapt despre sotul care trebuie sa il reprezinti tu in casa zilnic fata de sotia ta care face atat de multe pentru tine, chiar daca ea nu iti face o lista detaliata cu ce face. Vrei sa stii ce gresesti in toata "meseria" ta de sot? Vrei sa vezi ce ai putea face in plus pentru sotia ta, care cu atat drag ai iubit-o dar acum parca s-a racit aceia dragoste? Vrei sa stii defapt ce gresesti si cu ce ai putea sa iti ajuti sotia mai mult? Atunci primeste aceste cuvinte de la mine chiar daca sunt casatorit de doar cateva luni. Cate despre partea aceasta din povestea vietii mele voi scrie imediat un alt articol. Voi posta poze si veti vedea cum a fost la nunta mea si va voi zice detaliat si cu maruntis ce s-a petrecut si tot stresul care l-am avut. Dar acum inapoi la partea unde eu, sotul, vreau sa fiu "sot pentru sotie" si nu un barbat locuind cu o femeie oarecare intr-o casa bantuita.
Imi amintesc cum eram la inceput si cum vedeam lucrurile din punctul meu de vedere. Imi amintesc cat de incapatanat puteam fi si nici cum nu vroiam sa las de la mine, poate ca si astazi mai sunt asa dar nu imi zice Alice nimic. Dar drumul care l-am parcurs in ultimele luni si schimbarile de care am fost nevoit sa le fac au fost multe si totul ca sa pot fi sotul de care ea are nevoie. Ca sa iti faci o idee cam despre ce vorbesc, totul incepea cam asa..
Am avut impresia ca daca eu lucrez 32 de ore pe saptamana si sunt mai mult la munca decat acasa am tot dreptul sa vin acasa la ea dupa 5, 8, 10 sau 12 ore de munca si sa imi fie mancarea gata incalzita, sa imi arunc hainele prin stanga si dreapta, sa imi las papuci la usa, sa ma arunc pe laptop si sa imi caut relaxarea dupa munca in orice altceva inafara de o discutie cu Alice. Poate deja te gandesti ca asa am fost crescut, dar crede-ma doamna Balog Mariana (mama) nu accepta asa ceva chiar daca ii era copilul ei. Mama m-a educat si m-a pregatit pentru "meseria" acestea de sot dar eu mi-am luat mandria in spate si am crezut ca nu este chiar asa cum zicea ea. Ca urmare, Alice era mai mereu trista ca nu ii dau atentia necesara, suparata ca de ce nu imi pot baga papuci in garderoba unde le este locul, de ce nu imi pun hainele la spalat sau in dulap sau de ce sunt asa de pretentios. Nu a durat mult pana mi-a zis "dragule, nu vrei sa iti petreci mai mult timp cu mine?" sau "iubire nu ai vrea sa ma ajuti si tu sa punem masa?". Evident ca la inceput am crezut ca glumeste pentru ca nu intelegeam cum poate sa aiba asa asteptari de la mine, adica nu era destul ca eu deja mergeam la lucru?! Evident ca nu. Asculta aici la mine. Munca pe care o faci este un mijloc prin care sa incerci sa iti faci viata mai usoara si nu mai grea. Odata ce pui mai mult accent pe munca si mai putin pe familia ta, deja ai inceput sa pierzi in jocul asta.
Si daca ar fi doar atat ce frumos ar fi. As fi avut doar atat de inteles si totul ar fi schimbat. Dar nu a trecut multa vreme si am inteles ca sunt cam egoist. Adica aveam impresia ca daca eu stiu ca o iubesc si ea stie ca o iubesc atunci este destul ca totul se subintelege si nu mai trebuie zis. Pentru noi ca si barbati este ceva normal, noi nu avem nevoia aceasta sa auzim vorbe. Nu suntem asa de sentimentali cum sunt ele si nu simtim nevoia aceia care o simt ele ca si femei. Si totusi ca sa vezi daca nu ii zic de cel putin 3-4 ori pe zi ca o iubesc, parca nu am zis deloc. Ohh, dar nu crede ca ai scapat doar asa usor. Ce credeai ca daca i-am zis ca o iubesc ii este de ajuns? Are nevoie de o imbratisare pe langa, o mangaiere si un sarut. Vezi tu, tu ca si barbat daca ai cucerit-o deja ai impresia ca totul se subintelege de la sine, dar ea ca si femeie simt mereu nevoia sa o cuceresti din nou si din nou. La inceput mi-a fost greu si aceasta. Sunt fixist, domnule! Presupun ca exista cuvantul in romana, ce vreau defapt sa zic este ca am si eu fixurile mele si greu ma scoate cineva din ele. Asa si acum, daca eu stiam ca atat este indeajuns atunci nu mai simteam nevoia pentru mai mult. Dar am ajuns sa o inteleg si pe asta.
Dupa care am observat ca in zilele cand nu lucrez si am liber, ea face cam totul singura iar eu stau undeva intr-un colt si fac pe observatorul. Nu mi-a zis ea direct, dar am inteles ca nu ii place. Mai zicea "nu vrei sa intinzi tu hainele?" sau "nu vrei sa aspiri tu astazi?" si parca imi pica asa de greu. Acum cand sunt acasa deja imi merge mana automat pe aspirator si pe mop, dar cu rufele inca am dificultati. Dusul gunoiului este total alta poveste, poate vorbim depsre asta altadata. Sa nu mai zic ca la cat de mult imi place sa fac de mancare, tot atat de mult imi place sa o las pe ea sa faca. Parca este mai usor asa. Si crede-ma ca sunt destule lucruri in care o pot ajuta, dar inca nu am intrebat-o cu ce anume as putea sa o ajut.
Si ultimul dar nu cel din urma, invata sa o iubesti asa cum este. Da si Alice a mea are defecte, una din ele fiind nasul acela ei stramb (iubire daca citesti sa stii ca glumesc! Te iubesc!) dar inveti sa vezi pe langa ele si sa o iubesti pentru ca este jumatatea ta. Si ce iubesti, pretuiesti. Asa ca invata sa o pretuiesti cat ea merita, invata sa te daruiesti pentru ea si sa ii areti atentia de care are nevoie. Nu sa ma laud, dar atat imi place sa stiu ca merg la munca si chiar si cu salarul meu saracacios pot sa o duc pana la mall si sa o las sa isi cumpere ceva cat de mic si neimportant cum ar fi o lumanare in plus in casa. Imi place si ador cand o vad cum se bucura ca un copil mic cand isi cumpara cate ceva. Si fericirea ei ma face si pe mine fericit. Incearca sa vezi cum esti atunci cand ii daruiesti ceva si sa vezi cum se v-a simti ea. Poate pentru tine ca si barbat acest lucru este nesemnificativ, dar nu uita ca ea este jumatatea ta si pentru ea este foarte important.
Incearca sa fi sotul de care are ea nevoie sa fi si nu un barbat oarecare langa o femeie. Incearca sa iti lasi egoul si mandria la o parte. Fa in asa fel sa fie ea multumita si vorbeste cu ea in dragoste ca sa ii castigi inima si respectul, iar apoi ea v-a face la fel pentru tine.
PS: Daca crezi ca mai poti adauga ceva in gandurile mele, te provoc sa imi lasi un comentariu mai jos, iar daca parerea ta este alta.. atunci nu vad de ce nu ai putea sa mi-o zici si mie.
Imi amintesc cum eram la inceput si cum vedeam lucrurile din punctul meu de vedere. Imi amintesc cat de incapatanat puteam fi si nici cum nu vroiam sa las de la mine, poate ca si astazi mai sunt asa dar nu imi zice Alice nimic. Dar drumul care l-am parcurs in ultimele luni si schimbarile de care am fost nevoit sa le fac au fost multe si totul ca sa pot fi sotul de care ea are nevoie. Ca sa iti faci o idee cam despre ce vorbesc, totul incepea cam asa..
Am avut impresia ca daca eu lucrez 32 de ore pe saptamana si sunt mai mult la munca decat acasa am tot dreptul sa vin acasa la ea dupa 5, 8, 10 sau 12 ore de munca si sa imi fie mancarea gata incalzita, sa imi arunc hainele prin stanga si dreapta, sa imi las papuci la usa, sa ma arunc pe laptop si sa imi caut relaxarea dupa munca in orice altceva inafara de o discutie cu Alice. Poate deja te gandesti ca asa am fost crescut, dar crede-ma doamna Balog Mariana (mama) nu accepta asa ceva chiar daca ii era copilul ei. Mama m-a educat si m-a pregatit pentru "meseria" acestea de sot dar eu mi-am luat mandria in spate si am crezut ca nu este chiar asa cum zicea ea. Ca urmare, Alice era mai mereu trista ca nu ii dau atentia necesara, suparata ca de ce nu imi pot baga papuci in garderoba unde le este locul, de ce nu imi pun hainele la spalat sau in dulap sau de ce sunt asa de pretentios. Nu a durat mult pana mi-a zis "dragule, nu vrei sa iti petreci mai mult timp cu mine?" sau "iubire nu ai vrea sa ma ajuti si tu sa punem masa?". Evident ca la inceput am crezut ca glumeste pentru ca nu intelegeam cum poate sa aiba asa asteptari de la mine, adica nu era destul ca eu deja mergeam la lucru?! Evident ca nu. Asculta aici la mine. Munca pe care o faci este un mijloc prin care sa incerci sa iti faci viata mai usoara si nu mai grea. Odata ce pui mai mult accent pe munca si mai putin pe familia ta, deja ai inceput sa pierzi in jocul asta.
Si daca ar fi doar atat ce frumos ar fi. As fi avut doar atat de inteles si totul ar fi schimbat. Dar nu a trecut multa vreme si am inteles ca sunt cam egoist. Adica aveam impresia ca daca eu stiu ca o iubesc si ea stie ca o iubesc atunci este destul ca totul se subintelege si nu mai trebuie zis. Pentru noi ca si barbati este ceva normal, noi nu avem nevoia aceasta sa auzim vorbe. Nu suntem asa de sentimentali cum sunt ele si nu simtim nevoia aceia care o simt ele ca si femei. Si totusi ca sa vezi daca nu ii zic de cel putin 3-4 ori pe zi ca o iubesc, parca nu am zis deloc. Ohh, dar nu crede ca ai scapat doar asa usor. Ce credeai ca daca i-am zis ca o iubesc ii este de ajuns? Are nevoie de o imbratisare pe langa, o mangaiere si un sarut. Vezi tu, tu ca si barbat daca ai cucerit-o deja ai impresia ca totul se subintelege de la sine, dar ea ca si femeie simt mereu nevoia sa o cuceresti din nou si din nou. La inceput mi-a fost greu si aceasta. Sunt fixist, domnule! Presupun ca exista cuvantul in romana, ce vreau defapt sa zic este ca am si eu fixurile mele si greu ma scoate cineva din ele. Asa si acum, daca eu stiam ca atat este indeajuns atunci nu mai simteam nevoia pentru mai mult. Dar am ajuns sa o inteleg si pe asta.
Dupa care am observat ca in zilele cand nu lucrez si am liber, ea face cam totul singura iar eu stau undeva intr-un colt si fac pe observatorul. Nu mi-a zis ea direct, dar am inteles ca nu ii place. Mai zicea "nu vrei sa intinzi tu hainele?" sau "nu vrei sa aspiri tu astazi?" si parca imi pica asa de greu. Acum cand sunt acasa deja imi merge mana automat pe aspirator si pe mop, dar cu rufele inca am dificultati. Dusul gunoiului este total alta poveste, poate vorbim depsre asta altadata. Sa nu mai zic ca la cat de mult imi place sa fac de mancare, tot atat de mult imi place sa o las pe ea sa faca. Parca este mai usor asa. Si crede-ma ca sunt destule lucruri in care o pot ajuta, dar inca nu am intrebat-o cu ce anume as putea sa o ajut.
Si ultimul dar nu cel din urma, invata sa o iubesti asa cum este. Da si Alice a mea are defecte, una din ele fiind nasul acela ei stramb (iubire daca citesti sa stii ca glumesc! Te iubesc!) dar inveti sa vezi pe langa ele si sa o iubesti pentru ca este jumatatea ta. Si ce iubesti, pretuiesti. Asa ca invata sa o pretuiesti cat ea merita, invata sa te daruiesti pentru ea si sa ii areti atentia de care are nevoie. Nu sa ma laud, dar atat imi place sa stiu ca merg la munca si chiar si cu salarul meu saracacios pot sa o duc pana la mall si sa o las sa isi cumpere ceva cat de mic si neimportant cum ar fi o lumanare in plus in casa. Imi place si ador cand o vad cum se bucura ca un copil mic cand isi cumpara cate ceva. Si fericirea ei ma face si pe mine fericit. Incearca sa vezi cum esti atunci cand ii daruiesti ceva si sa vezi cum se v-a simti ea. Poate pentru tine ca si barbat acest lucru este nesemnificativ, dar nu uita ca ea este jumatatea ta si pentru ea este foarte important.
Incearca sa fi sotul de care are ea nevoie sa fi si nu un barbat oarecare langa o femeie. Incearca sa iti lasi egoul si mandria la o parte. Fa in asa fel sa fie ea multumita si vorbeste cu ea in dragoste ca sa ii castigi inima si respectul, iar apoi ea v-a face la fel pentru tine.
PS: Daca crezi ca mai poti adauga ceva in gandurile mele, te provoc sa imi lasi un comentariu mai jos, iar daca parerea ta este alta.. atunci nu vad de ce nu ai putea sa mi-o zici si mie.
0 Comentarii