O banderola rosie si o soapta...
00:47
Ma tineai de mana si imi ziceai sa tin ochii inchisi. Sopteai si ziceai "nu deschide". Chiar daca incercam sa deschid, banderola aceea de matasa rosie cu care mai legat la ochi nu imi permitea sa vad nimic. Si iar se auzi o soapta "nu deschide". Simteam mirosul dulce de primavara si a florilor inflorite, auzeam pasarele cum canta si picioarele goale simteau iarba si vantul care strabatea.
Din senin am simtit cum ma lasai de mana si ziceai sa iti urmez vocea. "Vin-o ai incredere in mine, urmeaza-mi vocea" ziceai. Te auzeam zambind si imi inchipuiam zambetul care stralucea pe fata ta. Aveam incredere in tine si te urmam. Cand in sfarsit am ajuns si mi-ai zis sa deschid ochii si am vazut ce era acolo...
Era un loc uimitor. Era paradisul pamantului. Locul minunat unde nimeni nu putea sa conteste ca El este Creator in toate. Acolo eram in minunea creatiei Lui.
Vedeam cu ochii mei acum mana Sa cum atingea pamantul, cum se ingrijea de ale Sale creatii. Ii auzeam glasul cum vorbea cu florile, ii vedeam ochii cum priveau niste caprioare jucause. Era El acolo, prezent!
Si totusi cand am plecat a trebui sa plec legat la ochi cu aceeasi banderola rosie, iar tu imi sopteai din nou.. "urmeaza-ma.."
Nu era locul meu acolo, mai aveam de strabatut pamantul. Dar locul exista si este adevarat...
Nu era locul meu acolo, mai aveam de strabatut pamantul. Dar locul exista si este adevarat...
0 Comentarii