Background
Salut mamica,


 de cand Alice a venit acasa ii este destul de greu. Am crezut ca tot ce a fost greu a trecut atunci cand ea a nascut, sau ma rog in acele noua luni de sarcina. Cel putin pe instagram nu ai postat poze in care sa plangi sau sa iti zici durerea. Am vazut doar video cu un copil care rade si este fericit, cu tine zambind ca fetita ta doarme si cu sotul tau care nu este deranjat de nimic. Explica-mi si mie mama cum este dupa sarcina. Pentru ca vad pozele si aud doar de bine. Aud ca manca bine fetita ta si ca doarme la fel de bine. Nu plange este linistita si dupa cate imi zicea cineva ai avut o sarcina usoara si sunteti amandoua dupa sarcina sanatoase. Pe retelele sociale apare totul roz, dar adevarul unde este?

  De ce te intreb toate acestea mama? Pentru ca Alice de cand a nascut parca a lasat o greutate jos si a ridicat alta. Da, tu mama care zici ca totul este bine vreau sa iti zic eu cum este la mine. A nascut si adevarul este ca nu a fost deloc usor. A plans, a durut-o, mi-am cerut iertare, dar a nascut. Sarcina a durat noua luni si nasterea lui Agnes a durat doisprezece ore, dupa toate acele ore au fost amandoua sanatoase. Ne-am bucurat trei zile in spital in care a fost somn, cac si mam cum imi zicea si mie mama. Dar mama, am venit joi acasa si parca am deschis cutia care era mai putin frumoasa langa cadoul primit. La doar cateva ore Alice plangea si ma intreba "De ce plang?". Iti spun drept ca nu am avut raspuns "am zis doar este normal asa, dupa nastere" si in sinea mea ziceam "hormonii". Starea ei emotionala cu timpul a devenit mai grea plangea din ora in ora fara motiv si dupa se panica pentru ca nu stia ce aduce ziua de maine. Apoi o zi dupa  imi zice ca a citit pe net si ca are simptome ceva legat de furia laptelui si o intreb "de ce, ce s-a intamplat?" , imi explica ca ii sunt tari sani si nu ar trebui, pentru ca face mastita. Mama nu mi-ai spus ce este mastita, tu ai zis ca totul decurge bine dupa nastere! Si acum ajungem in a treia zi cand Agnes decide ca daca Alice este suparata atunci nu vrea nici ea sa mai stea linistita noaptea. Are dureri de burta si scaunul ii este greu, dar ziua doarme ca un inger de parca noaptea nu ar mai fi tot ea in pat. Si tot in aceasta zi Alice incepe si plange pentru ca este a treia noapte si ea saraca nu a dormit inca opt ore in trei nopti.
  Mama iti scriu ca sa iti zic ca noua luni de sarcina nu au fost usoare, doisprezece ore la nastere au fost sfasietoare, dar de cand a iesit de la spital parca ma rog in fiecare zi sa raman pe linia de plutire pentru ca trebuie sa fiu tare. Mama de ce minti si zici ca totul este bine? De ce zambesti si spui ca toti sunt sanatosi. La doar trei zile ai depresie, la o saptamana ai furia laptelui si la doua deja mastita. Iar fetita ta nu doarme noaptea si tu stai si plangi, te strezi si te framanti. Cum ai putut tu mama sa minti sa zici ca totul este bine? Unde este adevarul? Ai pus poze razand, video frumos si la story ai avut doar momente pline de fericire.

  Iar tie mama, care astepti cu drag inca un copil, sa stii ca nu totul e roz si unicorni zburatori care sunt gata sa iti implineasca dorintele. Este bucurie si fericire. Iti umple inima cand zambeste si sta cu ochii mari si se uita spre tine, dar tot asa este si plans, durere si suspin. Sa nu te astepti ca iesi din spital si sari inapoi la rutina ta din fiecare zi. Spalat, calcat, curatenie, acestea incepi sa le faci undeva la vreo doua poate chiar trei saptamani dupa nastere. Sa nu crezi ca acest copil nu plange si este linistit, acum nu il doare nimic dar incet incet incepe totul. Crezi tu ca ii faci program si il respecta, acum zici tu dar atunci dansezi dupa cum plange el. Da mama, sa stii nu este asa usor dupa cum toti zic si toti arata. Ai grija ce astepti si primeste ajutorul tuturor, pentru ca ai nevoie. Sotului tau sa ii zici sa isi ia liber de la lucru si sa stea cu tine zi si noapte. Ca sa fiti iar sanatosi toti, pentru ca dupa nastere nu este atat de multa sanatate. 


  Eu mama deja am trecut pe acolo si astazi sunt doua saptamani. Fetita mea rade si zambeste la glasul meu, dar noaptea este destul de greu. Ziua este alaptata si doarme pana nu mai poate iar noaptea facem pe rand ca sa o adormim inapoi. Alice este acum mai bine, chiar astazi am fost cu ea pana la spital pentru ca a facut febra. Ii ardeau sani si avea dureri asa ca ne-a zis medicul ca a facut mastita. Intreba el daca alapteaza Alice, cat de des si daca isi pompeaza laptele tot afara. Evident ca ne-a zis si noua mama sa avem grija ca primadata faci furia laptelui si apoi mastita daca nu scoti laptele tot din san si am avut noi grija cat s-a putut dar aparent nu a fost destul. Insa in cealalta latura putem multumi lui Dumnezeu ca depresia aproape a disparut si acum nu mai plange asa de mult. Ingrijorarea este mereu acolo, nu esti niciodata sigur daca faci totul bine. Dar depunem efort cat mai mult si speram ca munca noastra da roade. Agnes acum doarme in patutul ei dupa ce a dormit vre-o trei ore pe mine, iar Alice de langa mine a sarit tot odata la o ora ca ceva a patit fata. Apropo de somn, sa o mai lasi pe fetita ta sa doarma langa tine, te ajuta si pe tine si pe ea dar nu prea mult si nu prea des ca dupa nu o mai scoti din pat si nu mai ai de ales. 
 Acum spre sfarsit sa ai grija. Te roaga mult si aduna putere de pe acum cand inca nu esti la inceput.





PS: Nu scriu mamei mele, scriu mamelor care spun ca totul este bine si se ascund dupa niste poze si zambete false. Sarcina, nasterea si primele luni dupa nastere nu sunt deloc usoare. Asa ca nu va mai ascundeti pe retelele de socializare. Spune-ti adevarul ca sa invete si alte mame.




  Deja din primele zile cand mi-a zis ca este insarcinata am vrut sa tot scriu. La inceput ma gandeam inca nu scriu nimic public ca cine stie, este doar undeva la a doua luna si orice se poate intampla. Astazi suntem undeva la trei luni si ceva. Bine inca nu am postat public pentru ca mi-a venit asa idea sa scriu totul si abia la nasterea fetitei mele sa postez articolul.
  Am fost luni la ecograf si toata lumea zicea ca abia undeva la luna a cincea ne vor zice sexul copilului. Dar doctorul nostru a fost asa de prompt. Adica dupa ce mi-a aratat ca are manute faine si cap dragut si a zis ca totul pare a fi bine, s-a uitat asa tinta la mine inainte de a se ridica de pe scaun si mi-a zis "se pare ca vom avea o fetita sanatoasa". Evident ca fiecare tata ar vrea un fiu, dar cand mi-a zis parca mi-a crescut inima. Deja ma gandeam si eu uite printesa lui tata.
  De cand cu sarcina am inceput parca sa documentez momente. Parca invat asa in fiecare zi cate ceva si vad ce inseamna sa ai un copil prin casa. Chiar daca mai avem undeva la sase luni pana ii aud plansul parca si acum este pe aici. Dar sarcina este diferita. Alice oboseste mai repede, totdeauna ar dormi si nici nu mai zic de greturi. Am invatat totusi sa ajut mai mult pe acasa. Nu cred ca este asa mult sa spal vasele, sa aspir, ba chiar sa fac de mancare. Adica in cele din urma o ajut cu ce pot ca sa ii usurez toata situatia asta cu sarcina. Daca totusi are de purtat printesa mea pentru urmatoarele sase luni atunci macar atat sa fac si eu.


 Eram in Paros cand imi zice Alice ca fratele ei Andrei, pentru ca nu putea sa ii pronunte corect numele ii zicea "Ala". Tot asa si pentru mine Alice a ramas "Ala".
De obicei daca lucrez de noapte dimineata nu ma trezeste Ala. Ma lasa sa dorm pana ma trezesc eu de unul singur si cum eu pot dormi si peste doisprezece ore i-am zis ieri seara sa nu ma lase sa dorm cand pleaca ea. Am descoperit ca daca ma trezesc dimineata si adorm iar undeva pe la ora cinci dupamasa atunci nu imi este asa somn peste noapte. Asa si a facut. Dimineata la opt fara ceva m-a trezit ca pleaca si in timp ce ne rugam, inainte sa plece, a luat-o niste ametelii si abia mai statea in picioare. La inceput m-am ingrijorat dar isi revenise parca si a iesit pe usa. Asteptand liftul am stat si m-am uitat la ea si iar am vazut ca se clatina in stanga si dreapta si parca nu mai pleca. Atunci m-am speriat, avand in vedere ca eu stiu cum este sa lesini si toate alea cu povestea mea, am zis catre ea "haide inapoi in casa ca nu mergi niciunde asa". A venit s-a pus in pat si a dormit pana spre ora zece.
  Crede-ma ca in momentul acela o singura scena aveam in cap. O vedeam asteptand tramvaiul in statie si chiar cand el venea catre statie ea lesina in fata lui. Asa ca am zis nu se poate, ramane astazi acasa si gata. In momente ca si acelea stau si ma gandesc oare prin cate trece ea ca si femeie in timpul sarcinii. Adica nu este indeajuns ca in fiecare zi ii este rau si orice ar manca trebuie cel putin odata pe zi sa vomite, nu este indeajuns ca se ingrasa si ea se vede in oglinda tot mai schimbata, sau ca hormonii ii joaca asa niste feste incat nici ea nu se mai recunoaste pe ea, trebuie sa se mai imbete si de cap sau cine stie sa si lesine.
  Cred ca in aceste noua luni am sa invat  sa imi respect mama mai mult ca orice pe acest pamant. Si nici nu mai aduc in discutie mamele singure, care au fost nevoite sa treaca prin toate acestea singure, fara putin de sprijin sau mangaiere. Poate ca pentru mine ca si barbat aceste luni sunt doar o perioada de schimbare pentru sotia mea cu un rezultat atat de minunat incat voi fi fericit toata viata mea. Dar pentru ea, este o vreme de greutate cu multe schimbari si incercari.


Luni 30.01.2017

  Astazi de cum m-am trezit nu m-am simtit asa bine. Defapt stiu inca de sambata ca este posibilitatea sa fiu racit, dar astazi m-am trezit si nu imi puteam tine ochii deschisi. Aveam iar febra in corp si nu puteam nici sa stau in picioare. Cu toate astea Ala a venit acasa si a avut grija de mine. A facut de mancare, mi-a dat medicamentele, m-a lasat sa dorm si mi-a facut ceai. Nu era destul de obosita cu sarcina, eu tot o intreb daca totul e bine de fiecare data cand sufla mai greu si ea zice "sunt ok, acum obosesc mai repede si suflu mai greu, e ceva normal", acum avea grija si de mine. Poate sa faci un ceai sau sa aduci medicamente nu este atat de obositor pentru un om, dar pentru ea fiind insarcinata mie mi s-a parut destul de mult. In loc sa am eu grija de ea, pentru ca si ea este racita, are ea de mine pentru ca eu am facut primul febra. Si asta este inca una din acele zile in care ea poarta fetita noastra dupa ea si totusi reuseste sa mai faca si alte lucruri prin casa. Evident ca stiu ca nu este invalida, dar tu ai incercat sa fii insarcinata si sa stai in picioare pentru toate lucrurile care trebuie sa le mai faci prin casa?
 Joi 02.02.2017





 Saptamana trecuta am decis ce nume ii punem la fetita noastra mica. Mergeam la seara de staruinta la biserica si inainte sa intram in curtea bisericii tot vorbeam si eu am zis instantaneu ca asa ramane numele si am ales Agnes Chloe. Si Agnes cat si Chloe sunt de origine greceasca care cu timpul au fost traduse in limbiile latine. Cu toate aceasta sarcine ei nu este mai usoara dar micuta noastra deja se misca la doar patru luni si ceva. Ce este interesant este ca atunci cand misca si merg eu langa Ala sa simt si eu ceva, printesa mea deja se linisteste ca si cum s-ar ascundea de mine. 
 Dar ce pot face eu ca sa ii fac sarcina mai usoara? Crede-ma ca incerc totul. Deja aspir de fiecare data cand vrea sa faca curatenie si curatesc baia pentru ca in baie folosim clor si pe ea deja o strange de gat cand il simte in aer. Ajut la tot ceia ce inseamna efort fizic si dificultate fizica. Aspir, intind haine, adun haine, ajut la schimbarea lenjeriei de pe pat, spal vase, etc. Si toate astea pentru ca am observat ca cu cat ii creste mai mare burta cu atat se oboseste mai mult. Inainte putea sa faca totul si nu zicea nimic. Acum e destul sa aspire si deja sufla greu. Ba chiar zilele trecute era tare obosita si abia avea aer, asa ca am intrebat-o ce a facut de a obosit asa si raspunsul ei a fost "am dat cu mopu si am sters praful" pentru mintea mea asa ceva nu te poate obosi si totusi este obositor pentru ea. 
 Nu este usor sa porti ceva mic cu pofte, greturi si schimbari de stare in tine. Asa ca daca poti sa faci pentru ea in timp ce ea aduce pe lume printesa ta, iubirea vietii tale si omuletul care iti va schimba lumea atunci fa-o fara nici un regret. Ce este foarte important in timp ce faci toate astea, este sa tii minte ca ea se schimba, corpul ei se schimba foarte mult si fata pe care tu ai cunoscut-o atunci acum este total altcineva. Asa ca nu uita sa o suporti la fiecare pas si sa o faci sa se simta bine in pielea ei. Sa se simta fericita cu toata sarcina si toate schimbarile care vin cu ea. Pentru ca asta este important si pentru copil si pentru ea. Nu uita ca in timpul sarcinii tot ce sotia ta traieste, simte si acel mic copil care este legat cu ea pentru urmatoarele noua luni. Eu unul incerc sa o fac in fiecare zi sa rad si sa fie fericita. Fiecare zambet pe fata ei stiu ca este si pe micuta mea Agnes si atunci sunt un tata implinit. 

Miercuri 01.03.2017


  Astazi am avut parte de cea mai mare fericire din lume. Alice imi zice ca micuta noastra incepe si se misca undeva intre orele 11-12 seara. Asa ca aseara m-am pus langa ea si am ras si am zambit si am povestit cu micuta mea printesa. Alice zicea ca se misca asa de mult si ca parca o simte fericita. Dar in dimineata asta, inainte sa plec la lucru mi-am luat cinci minute cu Alice si am stat de vorba cu fetita mea. O tineam pe Alice de burtica si povesteam cu micuta mea Agnes, la care dintr-o ´data am simtit ceva ca si o miscare de muschi. Atunci chiar zice Alice ''vai ca asa mi-a dat una acum''. Am inceput sa rad si in mine inima batea mai tare pentru ca pentru primadata am simtit-o miscand. 
Nu pot sa iti explic ce inseamna sa stii ca vine pe lume un om micut si plin de energie care reactioneaza la fiecare miscare pe care o faci tu. Dar iti promit ca pentru mine este o fericire imensa care nu imi da liniste. Acum ma simt implinit. Daca pana acum am crezut ca este indeajuns ca sunt casatorit si ca Alice este tot ce imi lipsea acum pot sa zic ca defapt mai lipsea ceva in viata mea. Acest copil deja a schimbat modul in care vad eu viata. 
  ''Fetita mea, deja.. imi schimba viata'' este titlul la articolul care il am in minte de azi dimineata. Este totul despre cum un copil te maturizeaza si te schimba atat vorbind spiritual cat si material. Poti sa citesti articolul ca sa vezi si tu ca nu este atat de rau sa fie sotia ta insarcinata si nu esti atat de nepregatit pe cat crezi tu. 
 Dar lasand toate astea la o parte astazi mi-am simtit micuta miscandu-se. Astazi am primit primul semn de viata ca ma iubeste. Avand in vedere ca Alice tot zicea seara cand ii mai cantam ca se micsa si tare mult se bucura cand imi aude vocea, acum chiar stiu ca este asa si ma bucur ca pe langa copiii care cu timpul au trecul pe langa mine si i-am vazut zambind, acum vine copilul meu ca sa imi umple viata plina de zambete. 

Marti 04.04.2017




  De cateva zile tot sunt pornit asa sa mai scriu ceva despre fiinta aceasta mica care face multa galagie in burtica. Cu vreo doua saptamani in urma imi zice Alice ca a inceput sa sughite micuta noastra. La inceput am crezut ca glumeste si imi zice sa imi pun urechea si sa ascult. Imi pun urechea si ascult iar in momentul acela micuta noastra capoasa imi da asa un avertisment direct in ureche. Stau si ascult in continuare si realizam cu Alice ca nu ii place deloc ca sughite. Sughite de doua trei ori dupa care de ''nervoasa'' se scutura in burta. Ce am mai observat in ultima vreme este ca ii place zgomotul iar atunci cand este liniste ii place sa faca ea galagie. La ultima consultatie nu a vrut deloc sa isi arete fata. Se ascundea dupa maini si picioare si statea nemiscata chiar daca doctorul a incercat sa o deranjeze. Iar dupa ce am ajuns acasa dupa consultatie se misca asa de mult ca puteai sa vezi valuri pe burtica lui Alice. Nu mai este mult si micuta aceasta va umple de culoare vietiile noastre. 
Multa lume ma avertizeaza de galagie, plansete si scutece schimbate dar va spun sincer nu ma vad deranjat deloc de asa ceva. Eu imi imaginez fetita mea, un copil linistit asa cum am fost si eu din cele spuse de mama. Cu toate acestea se mai adauga inca o luna frumoasa la asteptarea dupa micuta mea Agnes. Si tot astazi este ziua mea, inca un motiv de o mica bucurie. Acum un an pe vremea asta facea ''searcihng'' pe avionul liniei Air India si ieri faceam exact acelasi lucru la exact aceiasi ora. Insa de acum un an, pana astazi multe sau schimbat. Si intr-un an de acum multe se vor mai schimba. Este interesant cum viata se schimba si cum lucrurile iau o trasatura.
Pana ce voi scrie iar ma rog doar ca la urmatorul ecograf sa isi arete fata copila asta care seamana asa mult pe noi.

Duminica 19.05.2017



  Astazi am fost si am cumparat patutul pentru micuta noastra. Nu pot sa va explic cat de mult imi place cand il vad in dormitor. Avem un apartament de 50m2, unii din voi deja stiti ca v-am povestit cum am masurat apartamentul si am mers sa cumparam mobila iar apoi am juca tetris cu ea prin casa ca nu ne-am uitat la latimea mobilei. Asa ca acum am mutat biroul din dormitor pe hol, pentru ca inca nu avem o garderoba si in locul lui am pus patutul pentru Agnes. Este ceva simplu in alb dar este perfect. Parca deja a schimbat aspectul dormitorului. Este foarte dragut sa vezi cum in camera intra patul si ii da un aspect asa de uimitor. Stateam si ma uitam la el si ma gandeam oare cum a fi pe cand a plange. Langa birou am lasat o veioza inalta pe care am decorat-o eu pe acel picior al ei cu niste luminite cu beculete. Si acum stateam cu Alice si ne gandeam cum vor ramanea alea aprinse peste noapte ca sa ne putem trezi si sa o vedem cand plange. Dormitorul nostru deja a primit un aspect mai frumos si parca coltul acela de camera a devenit mai fericit. Deasupra patului deja avem ceva decoratii facute de Damaris verisoara lui Alice. Poate postez intre timp prin articol si o poza la fiecare zi in care am descris ceva si atunci poate aici postez acel colt. In orice caz mi-a umplut inima acel mic patut.
  Deja duminica face si Alice 8 luni de sarcina si oficial mai avem doar pana in Iulie. Asteptam amandoi cu nerabdare pentru ca deja am vazut cum se misca si raspunde la noi ca si cum deja ne vedem si ne bucuram amandoi.


Joi 01.06.2017



  Stiti acel sentiment cand este copilul mic si il prinzi de picioruse si il simti asa fin? Intreb acum pe cei care totusi au avut cat de cat de a face cu un copil mic. Este asa frumos fin si parca ti-ar place sa ai si tu pielea asa. Eu de cand a ramas insarcinata Alice abia astept pe micuta mea ca sa ma joc cu picioarele ei si sa o prind asa de maini si de burtica. Parca ma vad asa ca o fetita mica care se joaca cu o papusa. Zilele trecute cum am primit concediu de la lucru, cum am povestit si in articolul scris de acum cateva zile "Un weekend fara Alice" , asa ca am avut mai mult timp sa stau cu mana pe burtica lui Alice si sa o simt pe Agnes cum se tot misca. Zilele trecute tot dadea cu ambele picioare si in dreapta si stanga si ii vedeam talpulele prin burtica. Tineam mana si odata la atat apasam cu degetul inapoi si parca bucuroasa sau nervoasa, nu stiu exact sa zic, dadea inapoi ca si cum uite ca iti raspund si eu. La care odata isi arata talputa pe burtica si ramane acolo. Ca si cum nu mai vroia sa isi ia piciorul inapoi. Asa ca imi iau degetelul si ii imping talputa inapoi in burta si atunci ea imi da asa nervoasa cu piociorul ca in semn sa ii dau pace. Nu pot sa va explic ce sentiment am avut atunci cand i-am simtit talpa si cum i-am atins piciorul. A fost ceva nemaipomenit. 
  Ce sa mai zic de noaptea trecuta cand m-am trezit pentru ca ma tot ghiontea Alice si defapt cand m-am trezit ea dormea dusa. Atunci am realizat ca mana mea era sub burta lui Alice si cineva de acolo se simtea tare deranjat de mana mea. Nu va pot explica cum dadea in mana mea cu piciorul si nu ii placea ca este inghesuita de mana mea.
  Pana la urma sa ai copii este ceva frumos. Alice zice ca sunt draguti pana la o varsta si dupa o varsta. Mijlocul nu prea ii place. Eu unul abia astept sa descoper impreuna cu ea cum este acel mijloc si sa realizam ca este ceva foarte frumos. Cu fiecare varsta parca vad ca este o alta persoana. Asa ca daca va ganditi ca este greu si ca nu vreti copilasi. Va zic eu ca este ceva nemaipomenit chiar daca Agnes a mea inca nu imi plange in urechi. 

Miercuri 07.06.2017


  Astazi este una din acele in zile in care ne intrebam daca nu cumva micuta noastra ne face o surpriza si ne fugareste pana la spital ca sa ii auzim glasul. De dimineata s-a trezit Alice cu niste dureri si ne intrebam daca nu cumva astazi este ziua. Dar pana acum nimic nu s-a intamplat. Este deja jumatate de zi trecuta si asteptam. Am intrat in ultimele zile de sarcina si suntem ca pe ace. Asteptam cu nurabdare sa o vedem si sa ne distram de o fiinta care seama atat de mult cu noi. Parca nici nu realizam cand au trecut noua luni si totusi nu mai este mult. Luna asta chiar am facut un an de la nunta si acum inca o bucurie pentru noi in aceiasi luna. Micuta noastra v-a fi o bucurie pentru familiile noastre. Mama cred ca a sunat-o pe Alice toata saptamana si a intrebat-o daca nu cumva se gandeste sa nasca. Chiar ieri fiind sambata si avand in vedere ca am avut liber de la lucru, am iesit in oras cu Alice si am mers la film. Intre timp suna mama si ii scriu mesaj ca nu pot vorbi iar primul gand care ii trece prin minte este daca nu cumva suntem la spital pentru ca nici unul nu putea vorbi la telefon.
  Am ajuns in ultimele zile si toata lumea asteapta cu nerabdare. Poate ca aceasta va fi si una din ultimele zile scrise in acest articol. Singura zi care o voi mai scrie aici este probabil ziua nasterii si detaliile micutei noastre. Va dau si voua un indiciu asa cum am primit si eu, micuta noastra are aproximativ 3,5Kg din cate zicea medicul. Deci avem o fetita cat de cat marisoara.


Duminica 16.07.2017


  Si momentul adevarului a sosit. Astazi 31 Iulie la ora 10 micuta noastra si-a luat prima gura de aer. Am auzit-o plangand si ne-a zis ca este si ea printre noi. De ieri, 30 Iulie, la ora noua suntem la spital. Am mers si noi mai tarziu pentru ca Alice s-a trezit de la cinci dimineata cu dureri dar am zis ca asteptam sa fie ceva mai intens. Asa ca pe cand am ajuns la ora noua dupa consultatie ne zice ca este dilatata patru centimentri si ca o interneaza ca de acum este un inceput de sfarsit al sarcinii. 
  In mintea mea ma gandeam ca gata inca doua trei ore si imi vad fetita. Dar de unde, ca micuta noastra capoasa a stat pana a doua zi dimineata la noua cand abia a inceput sa isi arate capusorul. A fost greu sa o vad pe Alice in dureri si in noaptea trecuta am invatat sa imi iubesc mama si sa o pretuiesc mai mult ca niciodata. In vremurile cand eu m-am nascut lumea nu stia de anestezie, asa cum defapt a cerut sa primeasca ea si totusi avea dureri. A trebuit sa vad si eu ce inseamna durere ca sa stiu sa o pretuiesc pe mama. 
  In cele din urma micuta noastra are 3466kg si 50cm lungine. Este o fata mare cu ochi chinezesti si buze mari. La prima impresia Alice a zis ca tot seamana cu mine, de altfel asa cum si-a dorit si ea. De acum Domnul sa ne ajute si sa avem rabdarea si intelepciunea necesara sa o creste pe micuta noastra.


Luni 31.07.2017


Acestea au fost noua luni din sarcina sotiei mele si noua luni in care fetita mea a crescut si s-a pregatit pentru lumea aceasta. Dumnezeu sa imi ajute sa o putem creste cu Alice impreuna pentru imparatia S-a si sa avem intelepciunea necesara cat si rabdare.
  Avand in vedere ca Alice este insarcinata de aproximativ patruzeci de saptamani, asteptam in orice moment sa inceapa dureriile si apoi sa facem cunostinta cu micuta noastra. Din cele spuse de medic avem o fetita sanatoasa de aproximativ 3.3kg si asteptam cu nerabdare.
  Sa va explic ce greu este sa dormi cu o femeie insarcinata timp de noua luni. Si toate astea avand in vedere ca deja ati citit articolul
"Un weekend fara Alice" si asta doar ca sa va imaginati ca odata cu sarcina s-a mai adaugat la povestea aceasta. Adica noptiile acelea grele in care se invarte prin pat si zice "pe partea asta parca simt acidul din stomac" sau "pe partea asta nu pot dormi ca trebuie sa am fata catre perete". Si apoi sa nu uit ca fuge de cel putin cinci ori la wc si cum am vazut zilele trecute un video pe Facebook, femeia cand se trezeste peste noapte face ca un elefant si in drumul ei spre wc face ca o furtuna, nici nu stii daca sa te ascunzi sub pat pentru ca ai impresia ca e cutremur sau sa o iei la fuga pentru ca ti se pare ca a inceput al treilea razboi mondial.
Somnul ca somnul dar ziua este si mai grea, adica incepe cu greturi de la orice. Ii miroase a tot felu si nu poti zice "draga nu stiu ce ti se pare ca miroase ca eu nu simt nimic" ca imediat vine raspunsul "lasa lasa ca stiu eu, am citit ieri pe net ca in timpul sarcinii simtul mirosului iti este mai ascutit" si atunci cum sa il contrazici tu pe domnul Google?! Nu mai zic de schimbarile acelea de caracter. Acum plange, imediat rade si nu stii ce se intampla. O vezi suparata si o intrebi ce se intampla si iti zice ca simte doar nevoia de a plange. Este suparata pe tine ca nu ii dai cel mai frumos diamant de la swarovski chiar daca stie ca nu are nevoie de el.




  Dar cea mai grea parte vine in utlima luna, cand si tu stai ca pe ace si astepti cu nerabdare sa iti vezi copilul. Atunci uiti de cele opt luni care au fost inainte si cat de greu ti-a fost tie pentru ca acum incepe cea mai frumoasa perioada din viata ta. Sa nu sariti voi femeile ca si voua va este greu ba chiar mai greu decat noua ca deja stiu si eu. Nu am zis ca am purtat eu burta dupa mine si eu am avut hormonii urcati pana peste cap sau ca eu am fugit cel putin de 3 ori la wc pe ora.
 Acum suntem in ultimele zile de sarcina si oricand decide micuta noastra, o vom vedea. Este cea mai amuzanta parte din sarcina. Toata lumea te intreaba cat mai este pana atunci si toti te suna si iti scriu mesaje ca sa nu uiti sa ii anunti si pe ei. Toti vor sa fie anuntati cand momentul vine si toti ar vrea sa fie acolo. Zilele trecute am iesit la cinema cu Alice, am fost sa vedem Wonder woman pe ecranul mare si sa avem putin timp si pentru noi. Si in timpul filmului ma suna mama si ii trimit mesaj ca nu pot vorbi acum si apoi ma intreaba daca poate vorbi Alice la telefon. Ii zic ca nu si ma intreaba daca nu cumva suntem la spital, nici nu va mai explic ca am inceput sa rad in hohote. Apoi Alice este sunata in fiecare zi si toti o intreaba daca nu s-a hotarat micuta sa iasa. Dar pana si astazi inca micuta noastra sta la caldura.

  Acum orice durere de spate sau de burta te anunta "vezi ca vin" si fiecare indiciu mic te apropie de momentul bucuriei. Alice vrea sa se plimbe tot mai mult ca asa a citit ea undeva ca ajuta. Nu am sa te mint, am ingrijorari pentru orice lucru mic dar stiu ca cu ajutorul Domnului totul va fi bine. Auzi de la fiecare cate o poveste, cum a fost la sarcina lor si cum sa iti dai seama ca a venit vremea. Fiecare zice de burta care se lasa jos, umflatul picioarelor si de fiecare data cand observi cate o schimbare mica deja stii. 
  De aproximativ o luna tot discutam cu Alice sa mergem pana in Romania. Sa vizitam putin orasul natal si sa isi mai vada si ea neamurile inainte sa nasca. Avand in vedere ca dupa luna a saptea calatoria este mai grea ne tot gandeam sa o facem acum cat de curand. Dar nu prea ne-a fost scris sa mergem. Eu mi-am depus la lucru pentru concediu din 18 Mai pana in 30 si raspunsul a venit negativ cu o alternativa. Am discutat cu seful meu si mi-a zis asa putem doar sa iti dam concediu din 29 Mai pana pe 4 Iunie dupa care pe 5 Iunie ai o zi de lucru si din 6 Iunie pana in 10 Iunie ai din nou concediu. Ce ii explicasem eu lui cu zece minute inainte era ca eu vreau sa merg in romania si pentru asta am nevoie de cel putin opt zile de concediu plus o zi de mers si una de venit din romania. Asa ca ei s-au sfatuit intre ei pe acolo si mi-au dat 10 zile de concediu dar intre cele zece zile eu trebuie sa ma intorc din concediu si sa merg la lucru pentru o singura zi. In principiu si-au batut joc de mine. 
  Cu toate astea eu am ramas asa cu concediu dar asa nu mai pot calatori pana in Romania. Sansa sa ofera totusi in weekendul trecut cand parinti mei zic ca ei au de mers pana in Romania de rezolvat ceva acte. Asa ca eu ii zic lui Alice du-te cu ei si asa ai doua, trei zile pentru tine sa o petreci cu prietenele tale si neamurile din tara. Asa si face, merge in Romania si eu raman aici singur.
  Nu pot sa va explic cat de naspa m-am simtit in acele 4 nopti si 3 zile in care ea a fost plecata. Dupa ce m-am obisnuit cu ea prin casa nici macar somnul nu a mai fost la fel. Ca sa intelegeti ce vreau sa zic va mai povestesc o noapte dormita langa Alice. 

  Exemplu azi noapte. Se trezeste zbierand, toata speriata si se uita la mine zicand sa nu o ating ca este uda. Ea fiind toata speriata trezita dintr-un vis nu isi da seama ca defapt nu are nimic. M-am trezit si m-am uitat la ea am incercat sa o linistesc ca de obicei dupa care s-a pus la somn ca si cum nu s-a intamplat nimic. Iar daca o intreb in dimineata asta nici nu mai tine minte. Si asta se intampla noapte de noapte. Apoi dimineata pe la patru sau cinci, depinde cand rasare soarele, se trezeste si trage perdeaua de noapte pentru ca nu poate dormi noaptea cu ea trasa si dimineata nu mai poate dormi cu ea daca nu e trasa. Noaptea trebuie sa fie lumina in dormitor de afara si dimineata la rasarit sa fie intuneric. Dupa care fuge de cel putin trei ori la baie peste noapte. Si nici nu mai stau sa explic cum te inghesuie in pat si te aduce pana la margine de pat zicand ca nu mai are loc. 
  Acum dupa ce v-am zis despre o noapte cu ea sa va explic cum mi-a fost mie, intr-o noapte fara ea. M-am pus in pat pe la ora unsprezece si m-am tot invartit prin pat. Mi-a trecut cand un gand prin cap cand altul si ma framanta si una si alta. La un moment dat m-am uitat la telefon pentru ca primisem programul de la lucru si cand ma uit la el, vad ceasul. Era ora doua spre dimineata si eu inca nu adormisem. Am adormit pana la urma si pe la patru m-am trezit tot intr-o spaima ca am intarziat la lucru, iar cand m-am uitat la ceas era abia patru jumatate asa ca mi-am dat seama ca ma deranjeaza soarele pentru ca perdeaua nu este trasa. M-am ridicat am tras perdeaua si am incercat sa adorm dar fara niciun rezultat. Asa ca pe la sapte si jumatate m-am ridicat din pat si m-am pregatit pentru lucru.
   Acum urmeaza sa va explic ce a urmat in aceia zi. Am mers la lucru si seara pe la opt cand am iesit de la lucru m-am grabit acasa ca de obicei stiind ca ma asteapta Alice acasa. Dar pe la jumatatea drumului realizez ca ea nu este acasa si ca nu avem nimic de mancare acasa. Asa ca m-am gandit eu las ca voi gasi ceva in frigider. Am ajuns acasa am deschis frigiderul si el razand de mine imi arata ca este gol. Am comandat ceva de afara de mancare si dupa am incercat sa dorm. Aceiasi noapte a trecut iar peste mine. La ora doua am adormit si la patru am fost treaz. 
  Nu este deloc frumos sa iti lipseasca sotia de acasa si va zic eu, tot ce fac ele o fac cu dragoste pentru noi. Asa ca nu luati totul de-a gata si sa credeti ca este datoria lor sa faca totul. Nu v-a promis nimeni ca ce fac ele este asa de facut. Eu unul dupa un asa weekend pot sa zic ca mi-am primit o lectie.
  Daca ai citit titlul deja incepi sa te intrebi despre ce fetita vorbesc. La inceput zici ca vorbesc despre sotia mea, Alice. Apoi te gandesti ca totusi poate este altceva, dar inainte de toate iti povestesc ca sa vezi cum eram eu si ce fel de ganduri aveam acum un an si ceva. 
  Totul incepe inainte sa imi cunosc prietena de atunci si actuala sotie de acum. Eram asa undeva cu capul pe umeri si mergeam la lucru. Castigam undeva la 700 de euro pe luna. Locuiam cu parinti mei si nu aveam nici un fel de cheltuiala. Platea tata totul inafara de motorina care o bagam in masina. Nu aveam eu stresul ca nu imi ajung banii sau ca raman fara mancare, totul era asa de bine facut de parinti mei ca eu traiam pe alta planeta. Singurul lucru stiu ca ma uitam la mine si ma gandeam ca am si eu 22-23 de ani si totusi nu am o scoala terminata. Nu te uita la mine si crede ca sunt prost. Am terminat si eu un liceu cu un BAC in mana si o directie de Informatica/Matematica cu Desen Tehnic. A urmat sa incep Universitatea si din motive xy am ajuns sa nu o mai termin. Dar in gandul meu era totdeauna sa am o prietena, care sa ma iubeasca si eu sa o iubesc. Sa incepem sa visam la viata impreuna, familie, copii si toate alea. In mintea mea totusi se petreceau alte lucruri. 
  Eu pe mine nu m-am vazut niciodata in stare sa intretin o familie. M-am vazut mereu atat de slab si parca totdeauna gaseam ceva care sa ma faca incapabil de a cere o fata in casatorie sau macar sa ii dau asa o speranta. Nu erau fetele de vina, nu sunt vremurile in care traim de vina, eram doar eu. Adica te fixezi pe o idee si zici "omule drag, acesta sunt eu". Cand ma gandeam la o familie, imi faceam tot felul de fantezi de lux si frumusete ca nimeni altul. Ma vedeam asa undeva cu buzunarele pline si niste lucruri care sa lase cu gura casca pe toata lumea. Dar va zic sincer pentru ca toate astea nu le puteam avea, atunci am zis ca eu nu pot, asa ca nu merit. Am tinut-o asa multa vreme. 
  Apoi mi-am luat inima in dinti si  am zis orice ar fi, daca unul si altul poate atunci pot si eu. M-am insurat, mi-am luat apartament in chirie, aduc mancare acasa si intretin totul fara nici un gram de frica. Am ajuns sa reusesc ce aveam impresia ca nu pot. 
  

  Ce sa iti mai povestesc de copii, care au tot felul de lucruri si cat de scump e totul cand vine vorba la copil. Cat de greu poate sa fie si cata atentie trebuie sa ai in cresterea unui copil. Eu ma vedeam imatur. Adica un om la 25 de ani este capabil sa creasca alt om si sa ii ofere o viata, o educatie si un viitor?! Va zic acum ca este posibil, chiar daca fetita mea nu gusta aerul de afara. Dar nu mai este mult nici pana atunci. 
  In momentul de fata deja cred ca ti-ai dat seama ca vorbesc despre micuta fetita (tot asa sustine doctorul)  care creste pe zi ce trece in sotia mea. Ca sa vezi minunea lui Dumnezeu, totul incepe atunci cand am zis primadata ca nu pot. Adica nu am putut sa ma insor pentru ca eu nu am fost capabil sa fiu insurat si sa am grija de alti oameni inafara de mine. Dumnezeu pune in mine o iubire fara margine pentru o fata care o cunosc de abia o luna si cu care ma logodesc in a doua luna. La nici un an suntem casatoriti si venim din luna de miere la apartamentul care l-am inchiriat inainte sa plecam in luna de miere si acum la nici un an de casatorie vom avea o fata micuta in bratele noastre. Dumnezeu incepe si imi schimba inima prin sotia mea si apoi daca eu am crezut ca sunt imatur cum sa cresc un copil, Dumnezeu pune in mine o flacara care arde atat de tare incat dimineata cand ma trezesc ma pune pe genunchi plangand. 
  Am crezut ca ma pot ruga doar pentru mine si am crezut ca de multe ori ca nu ma aude. Am crezut ca sa mergi odata pe saptamana la un program de biserica si sa asculti o predica este indeajuns. Din cand in cand sa mai canti o cantare cu corul era OK, dar cand era solo deja parca era prea mult. Dumnezeu pune in bratele tale o mica responsabilitate, care inca nu este cu ochii deschisi in lume, dar te infricoseaza cat nu ai crede. Imi pune Dumnezeu in mana viitorul unui om si zice indreapta-l catre mine, ca vei fi tras la raspundere. Oamenii buni, va promit ca doar gandul la asa lucru imi da palpitatii la inima. Si atunci incepe transformarea.
  In momentul cand incepi sa traiesti cu frica de Dumnezeu si sa iti faci singurul tau scop in viata sa fi placut inaintea Lui si sa faci voia Lui asa cum El vrea, iti zic eu ca totul se schimba in jurul tau. Nu am inteles adevaratul sens al vietii pana Dumnezeu nu m-a facut un familist si pana nu mi-a dat o viata sa o cresc. Gandeste-te ca primesti in dar o floare si atat de mult apreciezi acea persoana care ti-a dat floarea ca nu ai vrea sa o vezi intristata pentru ca nu ai avut grija de cadoul care ti l-a dat. Si in caz ca se usuca stii foarte bine ca se va supara persoana de la care ai primit-o. Asa ca faci tot posibilul sa prelungesti viata acelei flori si sa arate cat mai frumoasa poate ea sa fie. Exact asa face Dumnezeu cu tine in momentul in care iti da un copil in familie. 
  Va promit ca ma apropiu de Dumnezeu cat pot mai mult. Ca sa pot sa ii fiu exemplu copilului meu la momentul potrivit. Sa o invat pe fetita mea cat de important este sa te rogi, sa stii sa aduci lauda lui Dumnezeu, sa fi multumitor pentru tot ce ai si sa il cauti pe El in toata vremea. Poate ca nu am avere, firma, sau cont de sase cifre, dar am un Dumnezeu care tine totul in palma S-a si la doar un cuvant de a Lui totul i-a fiinta. Aceasta este ce vreau sa las ca mostenire fetitei mele. 
  Chiar daca ea inca nu este oficial printre noi, totusi imi schimba viata si da un alt sens vietii mele. Incearca si tu sa faci acelasi lucru pentru copiii tai si ai sa vezi cat de frumos poate sa fie alaturi de Dumnezeu viata ta de familist. 
  Astazi dupa ce am reusit sa ma ridic din patul meu de boala,am zis ca este un moment bun de a scrie ceva. Si gandidu-ma mult la ce anume as vrea sa scriu am ajuns la subiectul "orgoliu si ego".
  Nu cu multa vreme in urma am realizat ca suntem facuti in asa fel incat ne gandim mereu primadata la noi. Suntem egoisti orice ar fi si nu totdeauna intr-un mod care sa ne beneficieze, dar de multe ori intr-un mod in care iesim totdeauna in pierdere. Incercam sa explic exact aceasta idee sotiei mele. Pentru ca aveam un subiect asupra temei si ii ziceam ca totusi daca suntem atat de indragostiti, casatoriti si chiar in asteptarea unui copil, totdeauna vor fi momente in care ne vom gandi doar la noi si la orgoliul nostru. Iar acel moment v-a distruge ceva mai frumos care putea sa fie mai bine facut sau arata mai frumos daca era in "echipa" si nu de unu singur. Evident ca deja exista lume care se bate in piept si zice ca nu am dreptate, dar cea mai simpla dovada este acesta: De fiecare data cand esti pus sa faci cate ceva, intreaba-te din ce motiv o faci, pe cine beneficiaza?

  Ii ziceam sotiei mele cu tot ca suntem casatoriti amandoi avem visuri si am vrea sa facem ceva pentru noi, chiar daca prioritatile noastre sunt altele. Diferenta este ca am ajuns in momentul cand Dumnezeu iti da intelepciunea sa vezi ce este mai important. Inca mai vad cupluri care se cearta de-a lungul drumului si se manca intre ei si asta pentru ca fiecare gandeste la orgoliul sau si nu la ce se poate intampla daca isi lasa garda jos. Bineinteles ca daca amandoi sunt seriosi atunci incep cu scopuri bine definite in viata si stiu ce vor unul de la altul, dar asta se intampla in cazuri rare. Asa ca totul incepe cu "hei, ai vrea sa iesim la o cafea?" si dupa trec doua sau trei saptamani si inca nimeni nu a zis nimic important, totul este la zambete si rasete. Apoi trece jumatatea de an si cineva zicea ca atunci te trezesti si vezi defapt de ce esti cu persoana respectiva. Pentru unii poate trece un an, chiar si doi si nimic nu se intampla. Dupa se trezesc ca nu vor sa se mai "insele" unul pe altul asa ca incep certurile. Ce vreau sa zic prin asta? Este simplu atunci fiecare devine egoist si isi apara orgoliu. Fiecare dintre ei incepe sa traga in lucrurile care ii plac lui. El vrea sa mearga la cafea, dar ea nu bea cafea. Ea vrea sa se plimbe prin oras, el vrea la cinema. El vrea sa stea acasa la un serial, ea vrea sa viziteze Brasovul. Si acum dupa atata vreme nu mai vrea nimeni sa lase de la el. Fiecare are impresia ca ce vrea el este mai important si nu vede motivul de a se lasa mai prejos ca celalalt. Incepe totul de la lucruri mici si cu neintelegeri simple, apoi cu certuri asa pana a doua zi si pana nu te trezesti bine bine iti dai seama ca nu ati mai vorbit unul cu altul de cateva saptamani. Si toata dragostea care era intre voi, are un inceput de sfarsit.
  Deja aud cum va fug gandurile zicand "suntem adulti si gasim noi rezolvari la totul" daca totusi sunteti asa de mari "adulti" atunci de ce nu v-ati gandit de la bun inceput la ce urmeaza sa vina. Evident ca in viata exista mereu probleme si totul trebuie rezolvat pas cu pas, dar asta nu inseamna ca trebuie sa iti faci singur probleme si apoi sa iti bati capul sa le rezolvi. Daca erai asa mare adult aveai un scop bine definit de cand te-ai gandit ca si barbat ca ti-ar place sa iti petreci timp cu fata respectiva. Dar si atunci ai fost un mare egoist, te-ai gandit doar sa iti satisfaci pofta si sa te simti tu bine.

  Subiectul egoism si orgoliu nu se opreste doar la punctul acesta, multi sunt egoisti chiar si dupa casatorie. Sotul nu vrea sa duca gunoiul, sotia face de mancare ce ii place ei, el isi invita prietenii in vizita in fiecare zi, ea sta toata ziua la cafele cu prietenele, el nu ar schimba un scutec la copil, ea  nu ar face curatenie doar odata pe saptamana si povestea poate continua. Vedeti voi, toti putem avea o anume varsta si putem zice ca suntem adulti. Dar sa fi matur si sa ai capacitatea mintala sa gandesti ceva mai mult decat pentru tine, este mare lucru.





  Totusi exista orgoliu si egoism sanatos intr-o relatie, atunci cand totul nu se rezuma la mine si la eu. Cand tot orgoliul se rezuma la noi. Ce vreau sa zic prin asta este ca daca orgoliul si egoismul tau duce la o relatie mai buna pentru amandoi si realizati ca acum sunteti o unitate, atunci este cand totul este sanatos. Cineva deja zice ca daca egoismul vostru deja va priveste pe amandoi atunci dupa definitie nu mai este egoism. Dar daca pe cei doi ii privim ca si una, pentru ca altfel cei doi nu vor putea niciodata sa convietuiasca si niciodata nu vor putea pasi impreuna, daca ei nu sunt una.. atunci inca se aplica definitia avand in vedere faptul ca interesele lor sunt egoiste privind pe ei doi fata de restul lumii.

  Nu iti bate mult capul cu asta. Nu sta si a te gandi cum sa aduci totul sub controlul tau sau cum sa faci sa iesi tu castigator avand ambele lucruri. Sa fiti si doi dar sa iti implinesti si dorintele tale fara sa te intereseze ce vrea ea, pentru ca asa ceva nu exista. Vrei o armonie si o pace launtrica, impaca-te cu idea ca trebuie sa lucrati impreuna si incet incet sa deveniti una. Nu pe ideile care le-ai primit in educatia ta si nu pe ideile care sunt strecurate de prietenii tai. Trebuie sa fi tu si ea.