Background
  De aproximativ o luna tot discutam cu Alice sa mergem pana in Romania. Sa vizitam putin orasul natal si sa isi mai vada si ea neamurile inainte sa nasca. Avand in vedere ca dupa luna a saptea calatoria este mai grea ne tot gandeam sa o facem acum cat de curand. Dar nu prea ne-a fost scris sa mergem. Eu mi-am depus la lucru pentru concediu din 18 Mai pana in 30 si raspunsul a venit negativ cu o alternativa. Am discutat cu seful meu si mi-a zis asa putem doar sa iti dam concediu din 29 Mai pana pe 4 Iunie dupa care pe 5 Iunie ai o zi de lucru si din 6 Iunie pana in 10 Iunie ai din nou concediu. Ce ii explicasem eu lui cu zece minute inainte era ca eu vreau sa merg in romania si pentru asta am nevoie de cel putin opt zile de concediu plus o zi de mers si una de venit din romania. Asa ca ei s-au sfatuit intre ei pe acolo si mi-au dat 10 zile de concediu dar intre cele zece zile eu trebuie sa ma intorc din concediu si sa merg la lucru pentru o singura zi. In principiu si-au batut joc de mine. 
  Cu toate astea eu am ramas asa cu concediu dar asa nu mai pot calatori pana in Romania. Sansa sa ofera totusi in weekendul trecut cand parinti mei zic ca ei au de mers pana in Romania de rezolvat ceva acte. Asa ca eu ii zic lui Alice du-te cu ei si asa ai doua, trei zile pentru tine sa o petreci cu prietenele tale si neamurile din tara. Asa si face, merge in Romania si eu raman aici singur.
  Nu pot sa va explic cat de naspa m-am simtit in acele 4 nopti si 3 zile in care ea a fost plecata. Dupa ce m-am obisnuit cu ea prin casa nici macar somnul nu a mai fost la fel. Ca sa intelegeti ce vreau sa zic va mai povestesc o noapte dormita langa Alice. 

  Exemplu azi noapte. Se trezeste zbierand, toata speriata si se uita la mine zicand sa nu o ating ca este uda. Ea fiind toata speriata trezita dintr-un vis nu isi da seama ca defapt nu are nimic. M-am trezit si m-am uitat la ea am incercat sa o linistesc ca de obicei dupa care s-a pus la somn ca si cum nu s-a intamplat nimic. Iar daca o intreb in dimineata asta nici nu mai tine minte. Si asta se intampla noapte de noapte. Apoi dimineata pe la patru sau cinci, depinde cand rasare soarele, se trezeste si trage perdeaua de noapte pentru ca nu poate dormi noaptea cu ea trasa si dimineata nu mai poate dormi cu ea daca nu e trasa. Noaptea trebuie sa fie lumina in dormitor de afara si dimineata la rasarit sa fie intuneric. Dupa care fuge de cel putin trei ori la baie peste noapte. Si nici nu mai stau sa explic cum te inghesuie in pat si te aduce pana la margine de pat zicand ca nu mai are loc. 
  Acum dupa ce v-am zis despre o noapte cu ea sa va explic cum mi-a fost mie, intr-o noapte fara ea. M-am pus in pat pe la ora unsprezece si m-am tot invartit prin pat. Mi-a trecut cand un gand prin cap cand altul si ma framanta si una si alta. La un moment dat m-am uitat la telefon pentru ca primisem programul de la lucru si cand ma uit la el, vad ceasul. Era ora doua spre dimineata si eu inca nu adormisem. Am adormit pana la urma si pe la patru m-am trezit tot intr-o spaima ca am intarziat la lucru, iar cand m-am uitat la ceas era abia patru jumatate asa ca mi-am dat seama ca ma deranjeaza soarele pentru ca perdeaua nu este trasa. M-am ridicat am tras perdeaua si am incercat sa adorm dar fara niciun rezultat. Asa ca pe la sapte si jumatate m-am ridicat din pat si m-am pregatit pentru lucru.
   Acum urmeaza sa va explic ce a urmat in aceia zi. Am mers la lucru si seara pe la opt cand am iesit de la lucru m-am grabit acasa ca de obicei stiind ca ma asteapta Alice acasa. Dar pe la jumatatea drumului realizez ca ea nu este acasa si ca nu avem nimic de mancare acasa. Asa ca m-am gandit eu las ca voi gasi ceva in frigider. Am ajuns acasa am deschis frigiderul si el razand de mine imi arata ca este gol. Am comandat ceva de afara de mancare si dupa am incercat sa dorm. Aceiasi noapte a trecut iar peste mine. La ora doua am adormit si la patru am fost treaz. 
  Nu este deloc frumos sa iti lipseasca sotia de acasa si va zic eu, tot ce fac ele o fac cu dragoste pentru noi. Asa ca nu luati totul de-a gata si sa credeti ca este datoria lor sa faca totul. Nu v-a promis nimeni ca ce fac ele este asa de facut. Eu unul dupa un asa weekend pot sa zic ca mi-am primit o lectie.
  Daca ai citit titlul deja incepi sa te intrebi despre ce fetita vorbesc. La inceput zici ca vorbesc despre sotia mea, Alice. Apoi te gandesti ca totusi poate este altceva, dar inainte de toate iti povestesc ca sa vezi cum eram eu si ce fel de ganduri aveam acum un an si ceva. 
  Totul incepe inainte sa imi cunosc prietena de atunci si actuala sotie de acum. Eram asa undeva cu capul pe umeri si mergeam la lucru. Castigam undeva la 700 de euro pe luna. Locuiam cu parinti mei si nu aveam nici un fel de cheltuiala. Platea tata totul inafara de motorina care o bagam in masina. Nu aveam eu stresul ca nu imi ajung banii sau ca raman fara mancare, totul era asa de bine facut de parinti mei ca eu traiam pe alta planeta. Singurul lucru stiu ca ma uitam la mine si ma gandeam ca am si eu 22-23 de ani si totusi nu am o scoala terminata. Nu te uita la mine si crede ca sunt prost. Am terminat si eu un liceu cu un BAC in mana si o directie de Informatica/Matematica cu Desen Tehnic. A urmat sa incep Universitatea si din motive xy am ajuns sa nu o mai termin. Dar in gandul meu era totdeauna sa am o prietena, care sa ma iubeasca si eu sa o iubesc. Sa incepem sa visam la viata impreuna, familie, copii si toate alea. In mintea mea totusi se petreceau alte lucruri. 
  Eu pe mine nu m-am vazut niciodata in stare sa intretin o familie. M-am vazut mereu atat de slab si parca totdeauna gaseam ceva care sa ma faca incapabil de a cere o fata in casatorie sau macar sa ii dau asa o speranta. Nu erau fetele de vina, nu sunt vremurile in care traim de vina, eram doar eu. Adica te fixezi pe o idee si zici "omule drag, acesta sunt eu". Cand ma gandeam la o familie, imi faceam tot felul de fantezi de lux si frumusete ca nimeni altul. Ma vedeam asa undeva cu buzunarele pline si niste lucruri care sa lase cu gura casca pe toata lumea. Dar va zic sincer pentru ca toate astea nu le puteam avea, atunci am zis ca eu nu pot, asa ca nu merit. Am tinut-o asa multa vreme. 
  Apoi mi-am luat inima in dinti si  am zis orice ar fi, daca unul si altul poate atunci pot si eu. M-am insurat, mi-am luat apartament in chirie, aduc mancare acasa si intretin totul fara nici un gram de frica. Am ajuns sa reusesc ce aveam impresia ca nu pot. 
  

  Ce sa iti mai povestesc de copii, care au tot felul de lucruri si cat de scump e totul cand vine vorba la copil. Cat de greu poate sa fie si cata atentie trebuie sa ai in cresterea unui copil. Eu ma vedeam imatur. Adica un om la 25 de ani este capabil sa creasca alt om si sa ii ofere o viata, o educatie si un viitor?! Va zic acum ca este posibil, chiar daca fetita mea nu gusta aerul de afara. Dar nu mai este mult nici pana atunci. 
  In momentul de fata deja cred ca ti-ai dat seama ca vorbesc despre micuta fetita (tot asa sustine doctorul)  care creste pe zi ce trece in sotia mea. Ca sa vezi minunea lui Dumnezeu, totul incepe atunci cand am zis primadata ca nu pot. Adica nu am putut sa ma insor pentru ca eu nu am fost capabil sa fiu insurat si sa am grija de alti oameni inafara de mine. Dumnezeu pune in mine o iubire fara margine pentru o fata care o cunosc de abia o luna si cu care ma logodesc in a doua luna. La nici un an suntem casatoriti si venim din luna de miere la apartamentul care l-am inchiriat inainte sa plecam in luna de miere si acum la nici un an de casatorie vom avea o fata micuta in bratele noastre. Dumnezeu incepe si imi schimba inima prin sotia mea si apoi daca eu am crezut ca sunt imatur cum sa cresc un copil, Dumnezeu pune in mine o flacara care arde atat de tare incat dimineata cand ma trezesc ma pune pe genunchi plangand. 
  Am crezut ca ma pot ruga doar pentru mine si am crezut ca de multe ori ca nu ma aude. Am crezut ca sa mergi odata pe saptamana la un program de biserica si sa asculti o predica este indeajuns. Din cand in cand sa mai canti o cantare cu corul era OK, dar cand era solo deja parca era prea mult. Dumnezeu pune in bratele tale o mica responsabilitate, care inca nu este cu ochii deschisi in lume, dar te infricoseaza cat nu ai crede. Imi pune Dumnezeu in mana viitorul unui om si zice indreapta-l catre mine, ca vei fi tras la raspundere. Oamenii buni, va promit ca doar gandul la asa lucru imi da palpitatii la inima. Si atunci incepe transformarea.
  In momentul cand incepi sa traiesti cu frica de Dumnezeu si sa iti faci singurul tau scop in viata sa fi placut inaintea Lui si sa faci voia Lui asa cum El vrea, iti zic eu ca totul se schimba in jurul tau. Nu am inteles adevaratul sens al vietii pana Dumnezeu nu m-a facut un familist si pana nu mi-a dat o viata sa o cresc. Gandeste-te ca primesti in dar o floare si atat de mult apreciezi acea persoana care ti-a dat floarea ca nu ai vrea sa o vezi intristata pentru ca nu ai avut grija de cadoul care ti l-a dat. Si in caz ca se usuca stii foarte bine ca se va supara persoana de la care ai primit-o. Asa ca faci tot posibilul sa prelungesti viata acelei flori si sa arate cat mai frumoasa poate ea sa fie. Exact asa face Dumnezeu cu tine in momentul in care iti da un copil in familie. 
  Va promit ca ma apropiu de Dumnezeu cat pot mai mult. Ca sa pot sa ii fiu exemplu copilului meu la momentul potrivit. Sa o invat pe fetita mea cat de important este sa te rogi, sa stii sa aduci lauda lui Dumnezeu, sa fi multumitor pentru tot ce ai si sa il cauti pe El in toata vremea. Poate ca nu am avere, firma, sau cont de sase cifre, dar am un Dumnezeu care tine totul in palma S-a si la doar un cuvant de a Lui totul i-a fiinta. Aceasta este ce vreau sa las ca mostenire fetitei mele. 
  Chiar daca ea inca nu este oficial printre noi, totusi imi schimba viata si da un alt sens vietii mele. Incearca si tu sa faci acelasi lucru pentru copiii tai si ai sa vezi cat de frumos poate sa fie alaturi de Dumnezeu viata ta de familist. 
  Astazi dupa ce am reusit sa ma ridic din patul meu de boala,am zis ca este un moment bun de a scrie ceva. Si gandidu-ma mult la ce anume as vrea sa scriu am ajuns la subiectul "orgoliu si ego".
  Nu cu multa vreme in urma am realizat ca suntem facuti in asa fel incat ne gandim mereu primadata la noi. Suntem egoisti orice ar fi si nu totdeauna intr-un mod care sa ne beneficieze, dar de multe ori intr-un mod in care iesim totdeauna in pierdere. Incercam sa explic exact aceasta idee sotiei mele. Pentru ca aveam un subiect asupra temei si ii ziceam ca totusi daca suntem atat de indragostiti, casatoriti si chiar in asteptarea unui copil, totdeauna vor fi momente in care ne vom gandi doar la noi si la orgoliul nostru. Iar acel moment v-a distruge ceva mai frumos care putea sa fie mai bine facut sau arata mai frumos daca era in "echipa" si nu de unu singur. Evident ca deja exista lume care se bate in piept si zice ca nu am dreptate, dar cea mai simpla dovada este acesta: De fiecare data cand esti pus sa faci cate ceva, intreaba-te din ce motiv o faci, pe cine beneficiaza?

  Ii ziceam sotiei mele cu tot ca suntem casatoriti amandoi avem visuri si am vrea sa facem ceva pentru noi, chiar daca prioritatile noastre sunt altele. Diferenta este ca am ajuns in momentul cand Dumnezeu iti da intelepciunea sa vezi ce este mai important. Inca mai vad cupluri care se cearta de-a lungul drumului si se manca intre ei si asta pentru ca fiecare gandeste la orgoliul sau si nu la ce se poate intampla daca isi lasa garda jos. Bineinteles ca daca amandoi sunt seriosi atunci incep cu scopuri bine definite in viata si stiu ce vor unul de la altul, dar asta se intampla in cazuri rare. Asa ca totul incepe cu "hei, ai vrea sa iesim la o cafea?" si dupa trec doua sau trei saptamani si inca nimeni nu a zis nimic important, totul este la zambete si rasete. Apoi trece jumatatea de an si cineva zicea ca atunci te trezesti si vezi defapt de ce esti cu persoana respectiva. Pentru unii poate trece un an, chiar si doi si nimic nu se intampla. Dupa se trezesc ca nu vor sa se mai "insele" unul pe altul asa ca incep certurile. Ce vreau sa zic prin asta? Este simplu atunci fiecare devine egoist si isi apara orgoliu. Fiecare dintre ei incepe sa traga in lucrurile care ii plac lui. El vrea sa mearga la cafea, dar ea nu bea cafea. Ea vrea sa se plimbe prin oras, el vrea la cinema. El vrea sa stea acasa la un serial, ea vrea sa viziteze Brasovul. Si acum dupa atata vreme nu mai vrea nimeni sa lase de la el. Fiecare are impresia ca ce vrea el este mai important si nu vede motivul de a se lasa mai prejos ca celalalt. Incepe totul de la lucruri mici si cu neintelegeri simple, apoi cu certuri asa pana a doua zi si pana nu te trezesti bine bine iti dai seama ca nu ati mai vorbit unul cu altul de cateva saptamani. Si toata dragostea care era intre voi, are un inceput de sfarsit.
  Deja aud cum va fug gandurile zicand "suntem adulti si gasim noi rezolvari la totul" daca totusi sunteti asa de mari "adulti" atunci de ce nu v-ati gandit de la bun inceput la ce urmeaza sa vina. Evident ca in viata exista mereu probleme si totul trebuie rezolvat pas cu pas, dar asta nu inseamna ca trebuie sa iti faci singur probleme si apoi sa iti bati capul sa le rezolvi. Daca erai asa mare adult aveai un scop bine definit de cand te-ai gandit ca si barbat ca ti-ar place sa iti petreci timp cu fata respectiva. Dar si atunci ai fost un mare egoist, te-ai gandit doar sa iti satisfaci pofta si sa te simti tu bine.

  Subiectul egoism si orgoliu nu se opreste doar la punctul acesta, multi sunt egoisti chiar si dupa casatorie. Sotul nu vrea sa duca gunoiul, sotia face de mancare ce ii place ei, el isi invita prietenii in vizita in fiecare zi, ea sta toata ziua la cafele cu prietenele, el nu ar schimba un scutec la copil, ea  nu ar face curatenie doar odata pe saptamana si povestea poate continua. Vedeti voi, toti putem avea o anume varsta si putem zice ca suntem adulti. Dar sa fi matur si sa ai capacitatea mintala sa gandesti ceva mai mult decat pentru tine, este mare lucru.





  Totusi exista orgoliu si egoism sanatos intr-o relatie, atunci cand totul nu se rezuma la mine si la eu. Cand tot orgoliul se rezuma la noi. Ce vreau sa zic prin asta este ca daca orgoliul si egoismul tau duce la o relatie mai buna pentru amandoi si realizati ca acum sunteti o unitate, atunci este cand totul este sanatos. Cineva deja zice ca daca egoismul vostru deja va priveste pe amandoi atunci dupa definitie nu mai este egoism. Dar daca pe cei doi ii privim ca si una, pentru ca altfel cei doi nu vor putea niciodata sa convietuiasca si niciodata nu vor putea pasi impreuna, daca ei nu sunt una.. atunci inca se aplica definitia avand in vedere faptul ca interesele lor sunt egoiste privind pe ei doi fata de restul lumii.

  Nu iti bate mult capul cu asta. Nu sta si a te gandi cum sa aduci totul sub controlul tau sau cum sa faci sa iesi tu castigator avand ambele lucruri. Sa fiti si doi dar sa iti implinesti si dorintele tale fara sa te intereseze ce vrea ea, pentru ca asa ceva nu exista. Vrei o armonie si o pace launtrica, impaca-te cu idea ca trebuie sa lucrati impreuna si incet incet sa deveniti una. Nu pe ideile care le-ai primit in educatia ta si nu pe ideile care sunt strecurate de prietenii tai. Trebuie sa fi tu si ea.