Background

Vei fi bine (2)

  Astazi sunt aproximativ 2 ani de cand am fost ultimdata la spital. Imi aduc inca aminte aceia zi de miercuri dimineata cand parca nu stiam ce se intampla cu mine. Astazi este joi si chiar daca am fost la urgenta din nou, am aflat ca defapt am apenticita cronica. Sincer sa fiu nu stiam ca exista asa boala. Totdeauna cand auzeam de apenticita stiam ca inseamna automat operatie. La mine s-au uitat si mi-au zis ca sunt bine doar ca se inflameaza apenticita odata la atat si mi se face asa rau.
  In aceia miercuri nu a fost "vizita" mea la spital din acelasi motiv, dar imi aduc aminte ca am mai avut aceleasi simptome si pe atunci nu mi s-a gasit nimic.
  Si cu toate astea pot sa multumesc lui Dumnezeu ca m-a tinut pe picioare astazi si mi-am tinut cumpatul. In toata durerea mea si in aceia stare de lesin El m-a tinut pe picioarele mele si mi-a dat inca viata. Nu merit asa mare har din partea Lui. Nu am facut nimic sa am asa un privilegiu, dar totusi din dragostea Lui si-a intins mana si m-a ridicat. 

  De dimineata stiu ca ma gandeam asa "Tine privirea ridicata spre El si chiar si atunci cand esti in dureri, El te ajuta!". Aveam asa un indemn sa fiu tare si sa nu ma las coplesit de imprejurari. Pe drum chiar mergand la lucru, avand in vedere ca ma trezisem tarziu ma gandeam doar ca ajung la timp. Nu pot sa va explic ca m-am trezit la 4.30 si la 5.01 am fost la lucru. Iar cu o ora mai tarziu plecam cu ambulanta
  Dupa ce toate astea au trecut si pe la 10.00 mi-au zis ca pot pleca acasa, sora mea a inceput sa fac glume si sa imi zica tot zambind, ca eu odata la 2-3 merg si fac o vizita la spital de urgenta. Radea zicand ca mi-am facut un fel de "Friends card" la ei si ca le duc dorul odata la atat. Sincer sa fiu nu imi plac deloc spitalele. Prefer sa indur durerea si sa nu merg la spital. Iar azi dimineata cand am ajusn acolo aveam asa o stare de ciudata ca imi venea sa plang cu toate ce se intamplau in jurul meu. Dar Domnul meu a purtat de grija si in acele momente si m-a tinut tare.
  
  Prin toate astea vreau sa va zic voua tuturor sa nu va lasati complesiti de imprejurarile care va cuprind. Nu va lasati dusi de durere si de probleme in locuri unde nu ati vrea sa ajungeti niciodata. Incredeti-va in Domnul si chiar si atunci cand problemele voastre credeti ca sunt peste puterile voastre va indemn sa va amintit ca El nu ne da un jug pe care sa nu il putem duce. Astea toate fiind spuse va doresc o zi binecuvantata si sper ca atunci cand probleme va ajung sa va aduceti aminte ca EL va iubeste atat de mult incat a dat pentru voi ce a fost mai scump in ochii Lui. Nu va pierdeti increderea in El, dar zi cu zi intariti-va mai mult in EL.


PS: Incidentul de acum 2 ani. Vei fi bine. (click)

Follow me on Blogarama

Leave a Reply