Background

Nu fals si bland, eu vreau sa strig!

  In piept simt o apasare. Ma atinge direct pe inima, ma doare si ma lasa fara aer. Nu mai pot respira si capul simt ca imi este strivit de prea multa rabdare. Ochii din cap imi explodeaza si lacrimile curg ca si un rau pe fata mea.
  Acum prind o perna si ma sufoc in ea. Acolo imi inec lacrimele. Zbier si gem in sanul ei pentru ca simt durerea ce ma apasa tot mai tare. Inima mea nu mai suporta atata suparare. Sunt iar in locul meu de jale pentru ca inca o parte din mine moare. Restul din mine plange dupa tine, frantura de inima lovita. Odata cu mine geme tot trupul meu in durere. Sunt in locul meu sumbru si negru. Ma ascuns acolo si nu vreau sa vina nimeni dupa mine. Nu ma atinge, nu ma striga, lasa-ma pe mine cu perna mea. O strang acum si o las fara suflare. Durerea mea o simte ea si urechile ei sunt in durere din cauza strigatelor mele fara sunet. 
  Nu vreau sa ma ridic. Lasa-ma te rog sa stau aici. Lasa-mi perna nu o trage. Nu ma intreba ce am sau ce mi se intampla. Pur si simplu stiu ca ma doare. Nu vreau sa fiu mai bine. Nu vreau sa rad si sa zambesc. Te rog lasa-ma sa plang sa curga tot amarul. Te rog lasa-ma sa strang din ea pana raman fara puteri. Sa zbier pana nu mai am suflare. Singur vreau sa fiu aici, in a mea suparare.
  Nu fericit, nu fals si bland. Eu vreau sa strig sa se auda tare. Acum aici pentru ca doare. Nu limpede, nu clar ci sumbru. Aici eu vreau sa stau, sa plang dupa tine mica mea rabdare. 



Follow me on Blogarama

Leave a Reply