Background
  In zilele de astazi traim majoritatea sub presupunerea ca barbatul este un fel de forta bruta. O piatra care se lasa cioplita de munca vietii si care se adapteaza dupa nevoile ei. Dar astazi scriu ca sa va contrazic atat pe toate fetele care au impresia ca un barbat este doar un zid bine ridicat in care poti da cu orice, cat si pentru barbati care au impresia ca daca dau cu un pumn in masa ii face barbati adevarati.
  Acum cateva zile discutam cu cineva imi incerca sa imi explice cum vede ea barbatul. Pe mine imaginea respectiva m-a socat. Barbatul in ochii ei era cumva un fel de om in care poti arunca orice, ca nu se loveste si nu este simtit de durere. Un perete pe care il poti sparge si zidi inapoi. Un barbat este o fiinta fara sentimente delicate, el nu plange, nu se supara si totul este simplu pentru el. Tot acest barbat este cel care ar trebui sa lucreze de dimineata pana seara iar la sfarsitul zilei sa fie un fel de om pe care iti poti arunca toate problemele si el sa nu fie afectat deloc. Este omul a carui probleme nu exista si care exagereaza in orice face sau ce zice. Daca cumva se simte neglijat, neindreptatit, injosit sau altele, el nu este considerat barbat. Sau cel putin nu este considerat barbat pentru barbatul trebuie sa fie o forta bruta cu un caracter de piatra si sentimente de otel. Chiar daca piatra se sfarma, otel se topeste si forta este contra batuta.
  Pe cealalta parte exista si barbatul care traieste sub influenta sindromului regesc. Ce numesc eu sindrom regesc? Este foarte simplu. El ca si barbat are drepturi, lui ii sunt toate permise si el poate face tot ce vrea fara sa fie luat la raspundere. Pe el nu il intereseaza ce gandesti despre el atata timp cat in prezenta lui te comporti cu el ca si un rege. Daca cumva nu esti de accord cu cele spuse de el esti in risc si consecintele trebuie suportate. Atunci cand el vine de la munca trebuie mancarea sa fie pe masa si patul pregatit pentru relaxare. Daca cumva el si cu altcineva intra intr-o discutie aprins el are tot dreptul sa loveasca cu pumnul in masa ca sa isi faca simtita prezenta si autoritatea. Si cu toate astea coroana ii lipseste si slujnice inca nu are pe langa "palat".


  Cu toate acestea spuse eu nu sunt de accord nici cu una si nici cu alta dintre caracterizari. Barbatul este o fiinta vie si are sentimente la fel de puternice ca si o femeie. Sa il batjocoresti si sa te astepti ca nu il supara sau nu il raneste, este o greseala. Sa il tratezi ca si o bucata de material de constructie este o alta greseala. Sa nu mai zic ca trebuie sa te comporti cu fiecare om exact asa cum ai vrea sa se compoarte altii cu tine. Iar apoi dragul meu "rege" nu uita ca nimeni nu ti-a pus coroana pe cap si nu ti-a facut ungeria. Daca vrei lucrurile facute poti sa le faci si singur, iar daca vrei sa fi barbat adevarat si rege in casa ta atunci poti sa te pui ca omul jos si sa stai la discutie ca omul si nu sa lovesti in masa ca leul in jungla. Sotia nu iti este slujnica si copii nu iti sunt sclavi. Pretuieste ce ai langa tine si daca cumva crezi ca esti rege, atunci sa iti amintesti ca ti-ai luat langa tine o regina si cu ea ati adus pe lume niste printi si printese. Daca vrei sa scapi de energia extra, nu lovi cu pumnul in mese. Pune osul la treaba si lucreaza din greu pentru familia ta.
  Nu vreau sa va simtiti loviti de ce va zic sau sa o luati personal pentru ca va regasiti in cele scrise. Dar ganditi-va cum se simt cei din jurul vostru in momentul in care deja va-ti regasit aici. Si acum nu mai stati pe ganduri. Mergeti si va impacati si tratati barbati si barbati pe cei din jurul vostru, asa cum se cuvine. 
  Acum cand trebuia sa dorm, ascult in liniste pianul cum imi canta. Canta despre tine si despre mine. Canta in noaptea asta de tacere. Aud acum apa care curge in spatele tacerii mele. Ma cuprinde un fior si incep sa scriu. In mai putin de 5 ore, merg la lucru si eu ma prefac ca dorm crezand ca asa voi sta maine treaz in fata calculatorului. Mie inca imi canta pianul si acum vrea sa imi aduc aminte. Ma intreb, oare ce am uitat? In spatele tacerii mele se ascunde altceva? Nu vreau cumva sa imi aduc aminte? Ma uit pe geam afara, vad razele lunii si asta ma face sa ma intreb daca nu cumva stii tu ce am uitat. Sau poate tu esti persoana care trebuie sa isi aduca aminte? Dar oare tu ai vrea sa iti amintesti? Aproape ca visez acum. Sau ma prefac din nou? Oh visul asta este frumos. Uite acolo, vezi? Cum sa nu vezi, doar este evident. 
  Acolo a fost inceputul la toate. Atunci a fost momentul in care totul a primit culoare. Parca este o amintire, parca este ceva ce uitasem amandoi. Nu intelegi? Cum adica? Era atunci cand cantecul pe care il ascult acum ne alina pe amandoi si ne aducea tot mai aproape. Cred ca te prefaci si te joci cu mine zicandu-mi ca nu-mi vezi visul, ca nu iti amintesti ce s-a 'ntamplat.
Poate vine ziua cand ai sa vezi si ai sa intelegi. 
  Iar daca nu, atunci ai sa vezi cum m-am pierdut in drumul meu spre tot ce eu am crezut ca este sa fie. Cum fugind dupa fericiri artificiale am cazut in abisul unde lacrimile se bucura de ecoul lor. Acolo unde singurul zambet care ai sa il vezi este celui care se bucura de suferinta ta. Pierdut pe marea unde titanicul parea a fi un mit spus din tata in fiu. Intre insulele unde barca mea se lovea de valuri care parca ma aratau cu degetul razand in hohote. Am ajuns sa vad ce este omul fara El si cum te poti strofoca sa iesi de acolo. Dai din maini si din picioare, ramai fara respiratie si ti se tau aripile ingeresti, sangerezi si esti chinuit in dureri. Inima ta aude niste corzi de vioara plangand iar sufletul se hraneste cu un pian inlacrimat. Scaparea ta este harpa lui David si locul tau de adapost este Turnul Sau. De acolo ies acum inotand in marea plina de sare. Parca ma inec si nu stiu daca o fac din  cauza lacrimelor mele sau datorita apei care parca ma acopera. Barca mea s-a dus odata cu titanicul la fund si eu am ramas sa inot spre mal. Dar aceste valuri parca ma inghit.
  Aminteste-ti ca sa nu ma vezi plangand, sa nu ma pierd in Odisea larga , sa nu uit de unde am pornit. Ia-ma de mana si aminteste-mi si mie. Ajuta-ma sa ma ridic de unde am cazut. Sunt deja 4 ore pana ce ma pornesc spre lucru. Acum mos Ene vine si imi da pe la gene. Ochii mi se inchid usor si lacrima acolo se opreste. Abia mai vad razele lunii si visul devine realitate. Pianul continua sa cante inimii mele si vioara imi alina sufletul intristat. Vin-o cu mine in visul realitatii mele si adu-mi aminte de toate cele ce le-am uitat.