Background
Dumnezeu randuieste lucrurile asa cum El vrea. In ultimele evenimente din viata mea am inteles cum El lucreaza. Am vazut cu El isi duce planul pana la capat, chiar si atunci cand noi ne zbatem si plangem. Imi amintesc cum se intampla acum cativa ani cand trebuia sa ma mut in Austria. Mi-a placut asa de mult cand am decis ca ne vom muta cu familia aici. Dar si asta s-a intamplat asa peste noapte. Pana atunci eram revoltat si nu vroiam nici sa aud de schimbare, de ceva nou. Astazi sunt aici si totul mi se pare ca si acasa. 
Adevarul este ca m-am intors un an inapoi in Grecia cand am vazut ca aici nu mi se indeplinesc planurile si nevoile mele nu sunt satisfacute. Dar defapt erau doar niste pretentii pe care poate Dumnezeu doar le-a ingaduit pentru ca inima mea vroia acest lucru. Dupa acel an am venit inapoi in Austria si m-am inscris la facultate, credeam eu ca voi fi un arhitect maret si voi face ceva in viata cu aceea facultate. Dar planul Lui a fost altul pentru mine. Mi-a ingaduit acest moft timp de aproape 3 ani. Si dupa ce a decis ca totusi este timpul sa imi revin pe drumul care El il are pregatit pentru mine, "mi-a dat un dos de palma" si m-am trezit. Esecul mi-a batut tot mai des usa si facultatea se ducea pe o stanca in jos, iar in urma ei ramaneau doar niste amintiri si bucatele de un vis frumos pe care il urmeam de mic copil. 


In utlimele evenimente din viata mea, am realizat ca atunci cand te lasi in mana Lui si te increzi in El, atunci El face posibil totul de pe o zi pe alta. Caracterul tau se modeleaza dupa voia si planul Sau. Nu ai mofturi si nici frica nu te cuprinde. Totul devine clar si tinta ta acum este una si aceeasi cu a Lui. Acum El te tine in mana Sa si tu esti in siguranta. Nu am inteles multa vreme de ce trebuie sa mi se intample mie una si alta, de ce trebuie toti sa fie fericiti pe drumul pe care au pornit iar eu sa fiu tot in cadere. Astazi marturisesc ca El a ingaduit mofturile mele si mi-a dat drumu in pornirea dorintelor mele. Ca sa ajung sa inteleg ca planul Sau cu mine nu este acelasi cu planul meu. 
Mi-a dat aripi sa zbor, iar eu fugeam obosind. Mi-a dat un drum limpede si frumos, iar eu am ales stanca si urcusul greu. Mi-a oferit o livada de belsug, iar eu am fugit dupa niste fructe amare intr-o padure saraca. Mi-a dat fericirea si bucuria, dar eu incapatanat am cautat-o numai departe de El. Astazi, pot sa marturisesc ca langa El in post si rugaciune mi-a deschis El ochii sa vad ceea ce mi-a promis inca de la inceputul drumului meu.
Imi amintesc ca se intampla acum cu 6 ani in urma cand imi zicea "..erai intr-o camera si te uitai dupa ea afara, dar Eu mai am de lucrat la ea..". Au trecut 6 ani in care am cautat-o pe "ea" si parca in cautarea mea am crezut mereu ca am gasit-o. Cand intr-o fata cand in alta. Iar la fiecare "gasire" a mea am ramas cu inima trista, pentru ca Domnul ingaduia sa primesc lectia. Imi zicea deseori "..Eu te calauzesc.." si parca in mine radeam si ziceam de fiecare data ca reusesc eu cumva. 
Mi-am cunoscut viitoarea sotie acum trei luni si jumatate. M-am pus inaintea Lui si am zis "Doamne este ea fata pe care tu ai pregatit-o pentru mine?". Chiar imi amintesc ca eram asa de serios in discutiile mele ca nici nu imi permiteam sa zic ceva care sa ii dea o speranta falsa. Nu vroiam nici macar sa o fac sa zambeasca. Am cazut pe genunchi si am postit. Imi ziceam doar "Doamne nu ma lasa sa fug iar dupa inca o umbra". Raspunsul a venit mai tarziu si El mi-a zis sa merg inainte cu incredere. Dupa acel raspuns am vorbit serios cu Alice si i-am zis ca eu sunt foarte serios in privinta aceeasta si daca nu avem ganduri de ceva mai mult decat zambete si niste momente frumoase atunci mai bine nu vorbim deloc. Spre surprinderea mea, ea zise direct.. "sunt total de accord cu tine..!"
Astazi suntem logoditi si toata lumea zice ".. copii nu este prea devreme? Discutati de doar 3 luni...". Astazi suntem pe deplin incredintati ca noi suntem uniti inaintea Lui si drumurile noastre duc inainte pe drumul care El l-a pregatit pentru noi atunci cand noi inca nici nu ne cunosteam.
Acum stiu ca sunt pe drumul care El vrea sa fiu. Acum sunt incredintat ca El imi conduce viata si merg inainte. Stiu ca este greu in viata. Este greu cand esti singur dar cand deja suntem doi sau chiar 3 problemele cresc si se inmultesc. Am invatat matematica in scoala si mi-a placut, dar Dumnezeu mi-a dovedit ca acolo unde este El.. matematica mea este inmultitat totdeauna cu INFINIT. Si rezultatul asteptat de mine nu este niciodata concludent cu cel care mi-l da Dumnezeu.
Daca astazi este pe acelasi drum cu mine si cautarea ta este asemanatoare cu a mea.. te indemn sa te arunci jos cu fata la pamant si sa plangi amarnic, pentru ca planul tau de o viata este pe cale sa se prabuseasca atunci cand intra El in viata ta. Acel plan al tau care l-ai urmarit de cand inca erai copil mic, este pe cale sa se faca un abur. Acel mare "palat" pe care ai inceput sa il construiesti pentru tine si copiii tai este acum doar o coliba de fan care se darama bucata cu bucata. El, acum cu lucrarea Sa si planul Sau iti ridica CASA si locuinta asa cum El vrea. Acum tu esti prelucrat de mana Lui si totul primeste forma dorita de El in viata ta. Increde-te in El si du-te inainte plin de fericire ca viata ta primeste un rost acum.
Eu mi-am primit lectia si acum sunt fericit de felul in care Domnul a lucrat si lucreaza in viata mea. Va indemn pe toti sa multumiti lui Dumnezeu ca lucreaza in felul in care El o face si cum El gaseste cu putinta, pentru ca va marturiesc este frumos si placut sa stai aproape de El.
Inainte sa iti zic povestea de astazi vreau sa te fac sa fi atent la ce am de zis. Si inainte de toate am sa zic cate ceva despre locul meu actual de lucru. De aproape un an sunt angajat la o firma de securitate la aeroport. Cu ce ne ocupam noi in mare parte? Suntem tipii aceea care iti confisca apa, crema si deodorantul inainte sa urci in avion. In principiu nu asta este idea, dar toata lumea asa ne cunoaste. Noi defapt vrem sa prevenim evenimente gen celor ca si 9/11. Pe atunci a fost nevoie doar de niste bicuri vechi, niste lame de taiat tapetul si toata lumea stie care a fost rezultatul. Astazi se confisca orice obiect ascutit sau de asemenea obiecte descrise in lege care pot aduce vatamare corporala sau pot pune in pericol siguranta aeronavei.
Dar sa lasam deoparte toate acestea ca sunt plictisitoare. Partea cea mai frumoasa in locul acesta de munca l-am gasit in pasageri. Pe langa faptul ca vezi tot felul de oameni, ai oportunitatea sa pui un zambet pe fata tuturor si mai potrivit subiectului meu, poti pune un zambet pe fata unui copilas. De ce incep de aici? Pentru ca am avut recent si eu o vreme mai trista si acum am inceput sa ies din ea.
Picatura cu picatura paharul meu se umplea incet incet si parca aud cum cade fiecare strop. Am ajuns in stagiul acela cand ajunge copilul in fata la control si trebuie sa se desparta de jucarie pentru ca trebuie jucaria trecuta prin razele "X". Cineva mi-a luat jucaria si eu nu am fost de accord. Am inceput sa plang si sa ma zbat eu din puteriile mele. Am inchis ochii si oricat mi-ar fi spus cineva "Treci de control si iti primesti jucaria la celalt capat" nu ascultam. Imi amintesc ca am dat primul examen la facultate si l-am picat. Imi zicea si unul si altul "Las ca ai sa reusesti tu". Eu plangeam si eram trist iar ei umblau cu vorbe de incurajare. Ma compatimeau pentru o durere in degetul piciorului pentru ca am dat intr-o piatra prea tare. Anul trecut cand m-am angajat la aeroport, era deja a 4a oara cand dadeam examenul. A 4a oara cand trece copilul de control si este aceeasi poveste din nou. Astazi sunt dat afara din facultate pentru ca nu am reusit sa imi iau examenul din a 5a oara si sunt trist. Am plans si poate ca in adancul meu mai plang. Dar am trecut de control si nu mi-am primit jucaria. Imi amintesc de un moment din saptamana trecuta cand un junior doar cu mama lui vine la control si incepe sa planga. Va marturisesc ca acele momente sunt cele mai naspa in domeniu.
Si pentru ca mi se moaie inima cand vad asa ceva, merg sa ajut situatia. Ma aplec in fata copilului si il salut. Acum ca i-am atras atentia, ii zambesc si incep sa fac ca si Donald Duck, din desenele animate. Nu stiu ce intelege un copil dintr-un sunet aleatoriu si incepe si rade, imi zambeste trece de control si acum totul este bine si senin. Inainte sa plece, vine junoirul la mine se uita si asteapta. Realizez ca mai vrea un moment cu Donald asa ca ma aplec si mai vorbesc asa putin cu el. Ma imbratiseaza si pleaca tot zambind.

Asa si eu. Nu am nevoie de vorbe de genu "Lasa ca iti primesti jucaria.." sau "Reusesti tu..". Si sunt foarte sigur ca niciunul din voi nu are nevoie de asa ceva. Toti vrem acel ceva care sa ne aduca inapoi in fericirea si bucuria aceea de copil mic.
Si acum chiar daca totusi nu mi-a dat nimeni inapoi jucaria am inceput sa inteleg de ce a trebuit confiscata. Pentru ca in avionul respectiv nu sunt singur. Asa si tu in viata nu esti singurul care respira. Asa ca inspira adanc increde-te in ceea ce deja ai la tine si mergi inainte.






sursa photo: http://bit.ly/1iDyOUM