Background

Aveam o scoica!

Aveam o scoica primita cadou. Ea era de undeva din Constanta. Pe malurile acelea frumoase al romaniei. Din cand in cand, in supararea mea, mai ascultam ecoul valurilor. Valurile acelea tulbure si puternice care venea peste malul din Constanta. Vedeam valurile ca si problemele mele.
 Le vedeam ca si supararea care ma cuprindea atunci. Cand imi era lumea mai mica valurile acelea erau in urechile mele si loveau in continu. Imi loveau urechile, inima, mintea si ma tulburau.
Astazi scoica aceea se afla undeva prin procesul de reciclare, dar sunetul ei este inca in urechile mele. Insa nu doar atat a ramas din acea scoica. In fundalul valurilor acelea se auzea un sunet groaznic. Se auzea o spulberare. Crescand in Grecia imi amintesc cum mergeam la mare si vedeam valurile cum se lovesc de stanca. Asa si in scoica aceea valurile se loveau de stanca si se spulberau.
 Atunci stiu ca incepeam sa zambesc si fata mea se lumina. Problemele mele se loveau odata cu valurile acelea de stanca. Stanca vietii mele. El venea in timpul meu de criza si spulbera valurile care veneau in viata mea si ma nelinisteau. El venea sa statea scut intre mine si valurile acelea. Proteja malul marii de cele mai mari probleme si aducea frumusetea valurilor inapoi. Imi dadea o alta perspectiva a valurilor si vedeam in ele frumusetea care altadata ma infiora. Astazi scoica aceea nu ma sperie. Dar imi amintesc ca aveam o scoica!

Follow me on Blogarama

Leave a Reply