Background

Sunt in metrou si totusi.

Sunt in metrou si totusi sunt departe. Stau pe un scaun dar picioarele imi alearga. Ating cu capul pe sticla rece, care se incalzeste tot mai mult din cauza gandurilor mele. Astazi sunt un mix de sentimente ciudate.


Sa fie depresie, sa fie dezamagire, sa fie frustrare, sa fie fericire? Nu stiu ce este si nu inteleg. M-am blocat in propriul meu egoism si am trait fiecare zi doar pentru mine. Sunt trecut prin incercari ca sa inteleg ce nu e bine. 

Oare eu mi-am cerut cu vocea mea aceasta provocare? 

Dau examene si le pic pe rand. Invat si am impresia ca nu stiu nimic. Sunt stresat si ma agit. Nu am stare si parca nu vad nimic. 
Din partea Lui am auzit "rabdare", "lucreaza harnic si pune umarul"... 

Lucrez si parca tot orb sunt, tot nestiutor...
Sunt ca si cantarea Claudiei "trist si parasit, lipsit de pace .." 
Unii deja se intreaba de ce trist, de ce parasit si cum se face ca nu am pace(?). Cum as putea fi fericit cand imi pic examenele la facultate? Cum sa nu ma simt parasit cand nimeni nu ma poate ajuta? Cum sa am pace cand mai am inca 4 examene si totusi mintea mea inca este goala, lipsita de memorie si intelepciune? 

Sunt inghesuit, pus la colt si amenintat. Ma amenint eu pe mine si ma lovesc eu pe mine. Caut sa inteleg ce se intampla si dau doar de ceea ce nu imi place.

Imi promit ca voi fi mai bun si in fiecare zi ce trece mai multumitor. Ma voi increde mai mult in El si voi incerca sa fiu mai bun. 
Daca esti si tu ca si mine iti sugerez sa iesi din amorteala asta pans nu este prea tarziu! 

Follow me on Blogarama

1 Comentarii: