Background

Buna dimineata...


Sa te trezesti intr-o dimineata frumoasa si sa ai un zambet pe fata. Sa te ridici din pat si sa fi plin de viata. Sa visezi si sa vezi ziua care iti sta in fata una plina de fericire si pace sufleteasca. Sa stii ca Dumnezeu este acolo la fiecare pas al tau. Sa vezi in fata ta binecuvantarea care te-a asteptat toata noaptea. Sa ai oameni in jurul tau care sa te incurajeze si sa te ridice, prin rugaciunile lor, tot mai sus. Sa simti mana lui Dumnezeu cum te tine ca sa nu cazi. Sa vezi cum cerul iti zambeste printr-un soare care te incalzesc. Sa simti mangaierea dulce care ti-o da adierea vantului.

Fa un pas inainte, ridica privirea, zambeste si incepe ziua..
Cu un zambet poti invinge orice. Te simti epuizat, obosit, trist si lipsit de viata?
Canta si tu o cantare, sari in sus si inveseleste-te! Daca accepti ca tu doar atat poti sa fi trist pentru ca nu ai dormit destul, sau sa fi plictisit pentru ca ai doar impresia ca nu ai ce face, sau sa te simti epuizat pentru ca mergi iar la lucru sau la scoala, atunci poti sa fi mai mult ca sigur ca si maine va fi la fel.

Ridica privirea si ZAMBESTE!
Ia o gura de aer (rece probabil ca a venit iarna) si multumeste ca inca mai ai o zi.
Fi multumitor pentru ziua care ai primit-o in dar.

Sa ai o zi plina de ZAMBETE si VESELIE!


Sunt in metrou si totusi sunt departe. Stau pe un scaun dar picioarele imi alearga. Ating cu capul pe sticla rece, care se incalzeste tot mai mult din cauza gandurilor mele. Astazi sunt un mix de sentimente ciudate.

Sa fie depresie, sa fie dezamagire, sa fie frustrare, sa fie fericire? Nu stiu ce este si nu inteleg. M-am blocat in propriul meu egoism si am trait fiecare zi doar pentru mine. Sunt trecut prin incercari ca sa inteleg ce nu e bine. 

Oare eu mi-am cerut cu vocea mea aceasta provocare? 

Dau examene si le pic pe rand. Invat si am impresia ca nu stiu nimic. Sunt stresat si ma agit. Nu am stare si parca nu vad nimic. 
Din partea Lui am auzit "rabdare", "lucreaza harnic si pune umarul"... 

Lucrez si parca tot orb sunt, tot nestiutor...
Sunt ca si cantarea Claudiei "trist si parasit, lipsit de pace .." 
Unii deja se intreaba de ce trist, de ce parasit si cum se face ca nu am pace(?). Cum as putea fi fericit cand imi pic examenele la facultate? Cum sa nu ma simt parasit cand nimeni nu ma poate ajuta? Cum sa am pace cand mai am inca 4 examene si totusi mintea mea inca este goala, lipsita de memorie si intelepciune? 

Sunt inghesuit, pus la colt si amenintat. Ma amenint eu pe mine si ma lovesc eu pe mine. Caut sa inteleg ce se intampla si dau doar de ceea ce nu imi place.

Imi promit ca voi fi mai bun si in fiecare zi ce trece mai multumitor. Ma voi increde mai mult in El si voi incerca sa fiu mai bun. 
Daca esti si tu ca si mine iti sugerez sa iesi din amorteala asta pans nu este prea tarziu!