Background
Zilele trecute ma uitam la filmul "A Thousand Words" in care juca Eddie Murphy si am inceput sa caut motivul din care filmul este caracterizat Drama. Cuvantul Drama este cuvant de origine greceasca. Si cand am inceput sa invat la orele de Greaca ce inseamna acest cuvant si de unde provine chiar am ramas uimit, insa astazi nu vreau sa discutam despre asta.
Astazi vreau sa scriu despre acele o mie de cuvinte pe care le-a primit Eddie in rolul acelui act. El a zis asa: Pe cuvantul meu si cuvantul meu are putere. Si totusi a avut dreptate. El si-a dat cuvantul si in schimb a primit o mica pedeapsa, se va folosi de o mie de cuvinte.

Trebuiem sa intelegem ceva. Cuvantul nostru este important. Nu ne putem risca si a ne juca cu el. Sa il dam asa in stanga si in dreapta fara niciun sens. Spartani ziceau ca vorbele multe sunt saracie, filosofii Ateniei aveau un singur angajament. Cuvantul lor trebuia sa aiba putere pentru ca doar in felul acesta aveau putere in fata poporului.

Insa ma intreb acum. Cat de mult valoreaza cuvantul nostru? Astazi noi zicem multe si facem putine, promitem si facem juruinte iar la secunda incalcam si zicem ca a fost doar o gluma. Unde ne este valoarea in cuvant astazi? Cine este in stare de a ne mai crede? Eu unul vreau sa cred ca cuvantul meu este mai valoros de cat orice altceva. Si sper ca toti sa ne straduim sa fie asa.

Astazi .. am decis sa scriu despre oamenii. Acum cateva zile am scris de lumea care o schimbam si noi ramanem la fel. Insa acum vreau sa scriu despre acei oameni care nu stiu sa spuna adevarul. Adevarul asa cum este el.

La ce fel de adevar ma refer? La acela care ar trebui sa il spui prietenului tau, acel care trebuie sa il zici de zi cu zi pentru orice lucru mic sau mare. Noi ca si oameni ne nastem curati si puri, insa cu timpul ne schimbam si ascundem adevarul sub o patura in sufragerie sau sub pat in dormitor. Si inca te intrebi la ce fel de adevar??

Hai sa incepem cu exemple ca sa intelegi tu, eu si toata lumea!

Mergi la cumparaturi cu prietenul tau si el te intreaba "Imi sta bine cu tricoul asta?", tu dai din umeri si ca sa nu zici adevarul, ca de fapt nu ii sta bine, dai din umeri si zici "E ok!".

Te suna un coleg sau prieten si te intreaba daca ai chef sa iesi la o plimbare iar tu ca sa nu zici adevarul, acesta fiind "Imi este lene sa ies din casa!", zici "Bah, sunt putin ocupat!".

Si exemplele de genul asta pot continua. Unde este atunci adevarul in toate astea? Unde este sinceritate in toate aceste relatii. Incepi prin a pune o masca adevarului si ajungi sa il imbraci in negru, sa ii dai numele minciuna si sa il porti cu tine. Si ce este si mai rau? Ajungi sa te folosesti de el zilnic si sa il servesti tuturor. Atunci te mai intreb odata, ce fel de relatie poti sa zici ca ai cu cei care sunt in jurul tau. Daca la cele mai simple lucruri nu poti fi sincer cu ei. Cand te intreaba de un tricou, sau de o plimbare. Imagineaza-ti atunci cum esti ca si persoana pentru lucruri mai importante.

Incepe din nou sa zici adevarul in lucrurile mai mici. Fi un om cu caracter care stie sa zica adevarul prietenului sau, familiei si oricarui om! Fi omul caruia nu ii este rusine de ceea ce zice si ceea ce sustine! Fa un pas inainte si vei vedea ca usile se vor deschide si te vei simti mai bine! Nu trebuie sa stai ascuns si inchis in tine!

Fa pasul inainte!
Intr-o zi ploioasa de Iunie am inceput sa scriu. Ma gandeam sa scriu despre vremea de afara. Ca niciodata e iunie si afara sunt 12 grade Celsius. Uneori te mai intrebi daca vine vara, sau daca nu cumva iarna a cerut prelungire anul asta. Ma intrebam daca sa scriu despre nori negri care se vad pe orizont sau sa caut altceva. Asa ca am deschis Blogul si ma uitam peste statisticile lui si realizez ca am ajuns la cele 40.000 de click-uri, 112 de postari, 234 de comentarii si 54 de persoane care ma urmaresc si toate astea in 2 ani. Ma gandeam sa incep sa scriu motivul din care am facut blogul si am inceput sa scriu, dar am zis ca scriu cu o alta ocazie.





(In timp ce scriam cele de sus am si uitat ce am decis sa scriu)
(Gata.. a revenit idea. Liniste!)
Am decis sa scriu depsre lumea in care traim. Asa cum este ea. Uneori ti se pare rea, altadata buna si parca totusi in fiecare zi e aceeasi. Nu se schimba nimic, doar noi ne schimbam. Avem impresia ca evoluam si ca daca tehnologia din jurul nostru este tot mai avansata, avem impresia ca facem lumea asta, planeta asta si oamenii de pe ea mai buni.

Dar adevarul este ca noi oamenii nu ne schimbam. Schimbam mediul care ne inconjoara si ne facem viata mai usoara. Dar oamenii?! Nu pe ei ii lasam neschimbati. Rai.. buni.. asa cum sunt ei, dar raman neschimbati. Fiinte reci cu inimi de piatra, care dau impresia ca traiesc si ca au o inima vie. Dar faptele lor?! Ele arata cat de mare este focul care arde in ei. Ea arata cat de puternica este iubirea si dragostea care zic ca o au in ei. Te astepti ca un copil sa fug la tatal sau si sa ii zica "Tati, te iubesc!" dar copilul fuge in cealalta directie si striga "Vreau sa scap!" .  Te astepti sa vina sotul de la munca si sa tina in mana un trandafir frumos si rosu, dar el vine si zice "draga.." , ca sa sune mai dragut, "...pune-mi sa manc". Te astepti sa vina fiul tau de la scoala si sa iti zica "Am luat un 10 la Mate!!" dar el vine si zice "Maine esti chemata la scoala pentru ca m-am batut cu un coleg."  

Ca si orice om te astepti la ce este mai bun, dar in schimb vine doar ce este mai rau. Schimbam mediul in care traim si uitam sa ne schimbam noi. Ne facem mai frumosi pe dinafara si pe dinauntru suntem din ce in ce mai putin frumosi. Vrem sa ne inselam singuri si sa zicem ca shcimband mediul schimbam lumea. Hai sa ne schimbam pe noi. Sa intindem o mana calda pentru cel de langa noi. Sa aratam afectiune copiilor nostri, sotului si sotiei noastre. Sa stim sa ne deschidem si sa aratam iubirea si dragostea care o merita cel de langa noi. Haideti sa ne schimbam pe noi si mediul va urma pasi nostri. Nu va mai fi asa de greu NIMIC.
Traim in aceeasi lume!
Iti imaginezi sa te trezesti intr-o dimineata sa faci ceea ce faceai ca de obicei si sa iti vezi de treaba ta?

Te ridici din nou, mergi si te speli pe fata, manci ceva si mergi la scoala sau lucru. De la lucru te intalnesti cu familia sau prieteni si pe urma cand se sfarseste ziua te intorci inapoi acasa si cazi in pat.
A doua dimineata te trezesti din nou si mergi din nou la baie te speli pe fata si ca si baiat sa te barberesti si sa te tai din nou in acelasi loc unde te-ai taiat ieri insa inainte nu aveai taietura acolo.

Deja vou!




Realizezi pe parcursul zile lucruri tot mai ciudate si mai strani. Insa ele sunt asa numai pentru tine, pentru ca tu le-ai trait deja ieri inca odata! Colegul la banca isi varsa cafea pe calculator si poarta aceasi camasa albastra ca si ieri, pe trecerea de pietoni o bunica este lovita de o masina si este aceeasi bunica care ieri ai reusit sa o opresti inainte sa o loveasca masina.
Si toate aceste lucruri continua.

In urmatoarea zi realizezi ca se intampla din nou acelasi lucru si parca esti captura intr-o singura zi. Dar nu sti cum sa evadezi din ea. Asa ca incepi sa faci totul corect. Sa salvezi oamenii, sa opresti cafeaua colegului, etc! Insa aceste actiuni ale tale nu schimba nimic. A doua zi vine si se repeta din nou si din nou sub ochii tai.


Nu ai avut niciodata o zi ca si aceasta?
Am avut o vreme cand credeam ca fiecare zi a mea este indentica cu aceeasi de ieri, insa ma doar inselam! In cele din urma ma trezeam in pat si eram tot ud la spate.

Ce sar intampla daca te-ai bloca intr-o zi in care sa fi fericit sau fericita?


Dar nu uita, toate actiunile tale aduc o schimbare insa tu va trebui sa traiesti cu ele si tot odata cu ceea ce ai aflat si invatat pe parcursul acestei invataturi.



Ai vrea sa imi zici si mie cum iti imaginezi ziua ta daca ea sar bloca intr-o singura zi?
Ce ai alege sa faci primadata?


Love by Yiruma on Grooveshark Dragostea.   (descrierea dragostei gasita in Biblie.)    1Corinteni 13
  • 1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
  • 2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
  • 3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
  • 4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
  • 5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
  • 6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
  • 7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
  • 8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
  • 9 Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte;
  • 10 dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.
  • 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
  • 12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
  • 13 Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.


    Si totusi uni dintre noi mai cautam definitia in lucruri mici. Cautam dragostea si ii dam numele "fericire", "iubire" sau orice alt nume. Insa numai ceea ce avem nevoie si trebuie nu gasim.
    Dam peste tot felul de situati si credem ca am gasit ceea ce am cautat. Dar trece clipa si momentul si mergem mai departe. Avem o multime de cuvinte pentru un singur sentiment, incepem cu iubire, dragoste si sfarsim intr-o multime de cuvinte complexe.
    Englezi folosesc un singur cuvant, "Love"! Nu le place sa se complice si au dreptate. Pentru ca sa iubesti si sa iti fie cineva drag nu ar trebui sa fie complicat.
    Insa noi ca si oameni complicam totul si facem totul sa para asa de greu, asa de sinistru.

    Ne place sa fie totul greu si avem impresia ca daca nu am lucrat pentru fericirea noastra, pentru iubire, dragoste si nu am devotat timp sau orice altceva, nu este adevarat. Daca e prea simplu este fals, o copie "MADE IN CHINA" si nu ne place. Fugim din nou in cautare si rascolim tot felul de lucruri si ne dam dureri de cap. Ba si mai mult cadem in diferite depresii si la urma urmei suntem tot nefericiti, ba chiar suntem mai rau decat am fost cand am inceput cautarea.

    Nu fi asa de nemultumit! Accepta si iubeste ceea ce deja ai. Puneti iubirea si devodamentul in oamenii si lucrurile care te inconjoara nu cauta tot mai mult. Sa ai cat de mult nu inseamna sa fi fericit, sa fi inconjurat de cat mai multi "prieteni" nu este ceea ce iti va umple inima. O singura persoana este indeajuns si poate prea mult!
Am auzit multe pana acum din partea fetelor carora "le-am dat papuci", daca pot sa zic asa.
De la player pana la nesimtit. Si totusi niciodata nu am inteles atunci de ce plangeau dupa mine. Astazi insa inteleg, sunt de vina acele chesti mici. Acele intepaturi placute la inima, "chimia" aceea in stomac la care multi le zicem fluturasi, acele chesti stiti si voi acum; SENTIMENTELE!

Bineinteles ca orice fata plange si e trista cand vine un baiat de pe azi pe maine si ii zice: "E gata, nu mai este nimic intre noi!". Nu te astepta copile sa se uite la tine si sa iti zambeasca! Si chiar daca zice ca este ok, iti promit ca fuge acasa trage usa usor la camera si umple perna aceea de lacrimi. Si sa nu excludem nici cazurile in care relatia nu mai merge bine, la care baiatul decide sa ajunga la capat. Nici atunci fata nu este scutita de lacrimi chiar daca stie ca nu a mai fost bine intre voi o vreme.

Fetele sunt fiinte fragile si usor de intristat. Este indeajuns o vorba spusa gresit intr-o singura propozitie si iti zic eu ca Niagara va fi un nimic pe langa ochii ei. Fetele sunt fiinte care trebuie tratate cu atentie. 

Eu nu suport gandul ca o fata este trista. Vreau sa o stiu zambind si fericita. Cand totusi vine vorba despre prietena mea, as da lumea peste cap doar sa stiu ca imi zambeste. Ma simt slab si in stare de nimic cand stiu ca orice as face ea nu zambeste. Sunt genul de om care nu suporta sa isi vada persoana la care tine cel mai mult trista, suparata sau in orice caz orice altceva cu exceptia bunei dispozitii.

Cand vine totusi momentul in care zic unei fete ca nu mai merge relatia noastra, atunci nu pot ajuta. Eu am fost mereu de parerea sa nu se termine cu cearta si suparari pentru ca atunci este urat. Mereu sa lasi loc de bunaziua si la o adica pentru o conversatie ca intre oamenii. Cand ea se intristeaza si nu intelege eu nu pot ajuta. Este alegerea fetei ce face si stiu ca sentimentele ei sunt acolo. De aceea si nu cer sa isi schimbe sentimentele.

Ii cer sa ma inteleaga si sa dam dovada de oamenii civilizati!
Spor baietiilor!
(poi cum nu vreti sa faceti fetele fericite si pline de zambet?)


Memories in My Eyes by Yiruma on Grooveshark

Sunt acele momente..
Nu sti care?

Sunt acele care te tin pe jar, acele care razi cu toata inima, acele in care plangi cu lacrimi de crocodil si acele in care ai impresia ca totul a fost in zadar. Ai emotii, esti timid, zambesti si intr-un final razi... Sunt momentele in care sari in sus de bucurie! Si ti se pare totul amuzant! Parca din orice lucru mic iti vine sa zambesti! Ai trait acele clipe? Ai atins aceea fericire? Sti cum este sa te doara fata de la zambet? Iti zic eu, este de bine! Dar ai grija, sa fie in asa fel ... incat sa nu ajungi la celelalte momente.


Care sunt?
Acelea sti tu! Nevoie mare de singuratate, o perna destul de mare ca sa te poti ascunde de ea si o tona de servetele. Le sti si pe astea? Poi ai grija! Nu este frumos sa treci prin ele!
De ce? Ce intrebare si asta, de parca iti place cand esti acolo! Sau iti place sa stai trist?
Iti place sa plangi si sa te ascunzi?
Este frumos sa fi mereu rosu din cauza lacrimilor si a plansului sau rosu de rusine si de ras?

Mie unul imi place sa zambesc, sa rad si sa zbor peste toate problemele! Sa stiu ca in acele momente in care poate mai trebuie sa las o lacrima sa curga, sa o fac pentru ca stiu ca ceva frumos va fi inainte!
Nu imi place sa stau trist pentru mult timp si pentru mine mai mult de 15minute este mult!

Vin-o cu mine! Unde? In acele momente in care zborul este POSIBIL si imaginatia devine REALITATE! 
Te chem intr-o calatorie mai frumoasa ca orice altele!

VIN-O!!!



Ce dragut este sa poti zambi cand vezi un mic copil!Sa sti ca odata ai fost si tu asa ca si ei. De multe ori fac cate o prostie si razi de ei, dar sti ca asa ai facut si tu. Astazi am avut ocazia sa ma joc si eu cu verisori mei! Mateos (stanga) este ca un frate pentru mine. Un copil cu o multime de intrebari, asa copil nu mai intalniti niciodata. Priscila(centru) este micuta lui mama. Ea poate face orice si se poate juca cu oricine, dar mama sa fie aproape. Emima(dreapta) este micuta lui tata. Ea este foarte prententioasa in privinta oameniilor, nu merge la oricine in brate si nu ii plac straini. Totusi pe mine chiar daca ma cunoaste de abea 2 zile ma iubeste destul de mult. Ce este amuzant cu ea este ca odata ce sta la mine in brate o poate chema oricine ca nu mai pleaca. Totusi cand vine timpul somnului cauta bratele mamei!

3 mici copii si totusi iti dau senzatia ca ei sunt totul pe lume!
Sunt momente in care as scrie tot pe o foaie. Dar pun mana pe creion si incep sa mazgalesc ca si un copil mic. Nu prea stiu ce as vrea sa scriu, dar mintea mea este plina de ganduri care parca ma fac sa ma simt pierd in ele. Parca totul este in zadar si nimic nu are rost. Sunt acele momente in care ai impresia ca nu vrei sa mai lupti si ai sta doar in genunchi si ai plange. Sunt momentele in care ai vrea sa sti ce ti se intampla, sa poti explica sentimentele si sa poti fi din nou acel om care ai fost candva.

In schimbi primesti o amaraciune si nu mai ai chef de nimic. Ce e si mai rau? Este ca nu poti plange!
Nu poti sa strigi din rasputeri dupa ajutor si te inchizi in tine insuti. Iti spui problemele unui tavan si pentru ca el nu raspunde continui cu un perete. Intr-un final realizezi ca aceste obiecte fara suflare nu aud si nu vorbesc! Dar totusi continui sa ti in tine totul. Te macina cateva zile dupa care plangi puternic si te lasa.

Incepi iarasi sa zambesti, sa vezi lumina zilei si parca zilele trecute nici ca au fost!
Dar inca nu ai inteles nimic si nu ai invatat nimic din cele petrecute. Data viitoare vei reactiona tot asa si te vei plange din nou unui perete si unui tavan care nu raspund!

Caut un umar pe care sa plang si nu il vreau pe a nimanui. Il vreau pe al TAU!!




If I Could See You Again by Yiruma on Grooveshark

Era in seara aceea frumoasa, cand iti radia fata..! Era seara aceea cand ai zis "..mai scos in oras cu fusta asta!" iar eu ti-am zambit si tu ai aplecat privirea in jos si ti-ai ascuns ochii aceea copilaresti! A fost seara cand ma intrebam daca sti pe unde ma duci, seara in care primadata din viata mea nu ma speriasem ca eram intr-un loc necunoscut! 
 A fost seara cand am ajuns sa ne plimbam intre cladirile care altadata ne intrebam unde erau si care presupuneam ca sunt mai "stralucite"! 

Radeam cu toata inima si aveam parte de momente frumoase. A fost seara cand ne-am plimbat asa de mult pe jos in cat expresia "tremura hainele pe mine" nu mai avea nici-o valoare! Seara aceea plina de stele si una dintre ele era pe undeva langa mine. A fost seara cand copii si sotia nu ma asteptau acasa, iar animalele erau hranite. Seara cand am realizat ca toate cladirile vechi sunt in culorile verde si galben si ca prea putine din ele deviaza acest "pattern"! 

A fost seara perfecta! 

 Daca chiar si autobuzul mi-a facut pe plac si nu ma lasat iarasi in ultimele 5 secunde!  

A fost o seara ca si nici-o alta seara!
Sa deschizi PC-ul si sa cauti un film online sa te uiti la el, e bine!
Dar sa cauti un film si sa te uiti cu o alta persoana, e si mai bine!

Asa incepe povestea!

O fata cu zambetul pana la urechi si un baiat cu prea putin tupeu in el, incep cateva discuti!
El nici nu se prezinta, doar intra in poveste! La sfarsitul conversatiei... ea il intreaba "dar cum te cheama?". Fac cunostinta, mai rad si zambesc impreuna.. in cele din urma isi predau proiectele si fiecare isi vede de drum! Dar uite ca la despartire.. ea isi ia inima in dinti si il intreaba "Ai Facebook?" si bineinteles ca baiatul are..!

Nu trece mult timp si incep conversatile lungi cand pe Chat cand prin mesaje..
Iar intr-o seara ca si aceasta.. ea zice ca se va uita la un film!

Aici si incepe un obicei "ciudat" si dragut! El zice ca vrea sa stie care.. si ii zice fetei ca se va uita si el! In acelasi moment, acelasi film, in aceeasi tara si acelasi oras, doua diferite persoane se uita la acelasi film si rad, comenteaza si impartasesc sentimente din doua diferite apartamente!

Si de atunci se uita la filme "impreuna"!!!